Angela Gheorghiu, Diva Diva Diva...

Elevă a Miei Barbu, absolvă Conservatorul din Bucureşti în anul 1990. În străinătate cântă pentru prima dată la Basel în L'Elisir d'amore de Gaetano Donizetti. Debutează în 1992 la Royal Opera House din Londra cu rolul Zerlina, în Don Giovanni, urmată de Mimì din La Boheme de Giacomo Puccini, apoi în Adina la Opera de Stat din Viena şi la Opera din Hamburg. În 1993 debutează la Metropolitan Opera în La Boheme. La Covent Garden a debutat în mult aplaudata La Traviata, dirijată de Sir Georg Solti, în 1994, spectacol pentru care, ca să poată fi transmis în direct, au fost anulate programele de la BBC. Spectacolul a fost înregistrat de casa de discuri Decca.
Interpretează rolul protagonistei în filmul "Romeo e Juliette" de Gounod, publicat de EMI Classics. În anul 2001 interpretează Floria Tosca alături de soţul ei, tenorul francez Roberto Alagna, în rolul Cavaradossi în filmul-operă Tosca de Puccini, film prezentat în afara concursului la Festivalul de Cinema de la Veneţia.

Vocea ei este considerată de către critica internaţională drept o combinaţie între vocile a doua celebre cântareţe de operă, Maria Callas şi Renata Tebaldi.
În anul 2002 participă cu spectacolul "Prom at the Palace" la celebrarea Jubileului Reginei Elisabeta II. Este premiată cu “La Medaille Vermeille de la Ville de Paris” şi devine “Officier de l’Ordre des Arts et Lettres”.
Cu compania Metropolitan Opera a cântat deja în peste 70 de reprezentaţii, dintre cântăreţele românce fiind depăşită doar de marea solistă clujeancă Stella Roman care a cântat 126 de spectacole, între anii 1941 - 1951.

Primul contract exclusiv l-a semnat cu Decca în 1995, unde a înregistrat La Traviata de la Covent Garden, L'Elisir d'amore de la Lyon, La Boheme cu Orchestra de la Scala din Milano, recitalurile Arias cu orchestra teatrului Regio din Torino, Verdi Heroines cu orchestra „Giuseppe Verdi” din Milano, My World şi Misterium cu orchestra filarmonicii din Londra.
Al doilea contract exclusiv l-a semnat cu EMI în 1998, unde a înregistrat Duets and Arias cu Roberto Alagna şi orchestra ROH Covent Garden, La Rondine de Puccini cu orchestra filarmonicii din Londra, Romeo et Juliette cu orchestra Capitol din Toulouse, Verdi per due cu Roberto Alagna şi orchestra din Berlin, Gianni Schicchi de Puccini, Werther de Massenet cu orchestra din Londra, Manon de Massenet, Il Trovatore cu orchestra filarmonicii din Londra şi Carmen cu orchestra Capitol din Toulouse. După recitatul Casta Diva au urmat Classics on a Summer's Evening, Verdi Requiem şi recitalul Live from Covent Garden din 2001, L'amico Fritz de Mascagni pentru Deutsche Grammophon impreuna cu Roberto Alagna.

Discurile sale au fost premiate în nenumărate rânduri cu premii ca: Premiul Grammy, Dyapason D'or, Choc du Monde de la Musique, Premiul Cecillia, Deutsche Schallplattenkritik, Musica e dischi, USA Critics Award, „Premio Zenatello” sau „Echo Klassik”.

Vasile Moldoveanu, o glorie a cantului romanesc

Tenorul român Vasile Moldoveanu s-a născut la Constanţa în 6 octombrie 1935, a studiat canto în oraşul natal la Conservatorul Ciprian Porumbescu, sub îndrumarea lui Constantin Bădescu şi a doamnei Costescu. A debutat la Opera Naţională din Bucureşti în anul 1966, în rolul Rinuccio din Gianni Schicchi de Giacomo Puccini.
Pe parcursul primului an al carierei sale a cântat în România dar nu peste mult timp a primit angajamente ca invitat al operelor din Lüttich (Germania) Helsinki (Finlanda), La Monnaie în Bruxelles, Liceu din Barcelona, precum şi apariţii la festivalurile din Atena, Amsterdam, Dresda, Koln şi Frankfurt. În 1972 a apărut pentru prima dată la Opera de Stat din Stuttgart în rolul Edgardo din Lucia di Lammermoor, din 1976 la Opera de Stat din Munchen (Rodolfo şi Ducele de Mantua) şi la Opera de Stat din Viena (Alfredo). În 1977 a avut contracte la operele din Berlin şi Chicago iar în 1978 la opera de stat din Hamburg în rolul Don Carlo.
Debutul său la Met s-a produs în 1979 cu Pinkerton în Madama Butterfly.

La Metropolitan Opera a cântat 105 spectacole (dintre soliştii români doar Stella Roman a cântat mai mult decât el la Met) , fiind aclamat în Don Carlo (1980), Il Tabarro (1981), şi Simon Boccanegra (1984). Pe lângă aceste roluri a cântat Enrico din I Vespri Siciliani, Turiddu în Cavalleria rusticana şi Des Grieux în Manon Lescaut de Giacomo Puccini. În anul 1979 a apărut pentru prima oară la Covent Garden din Londra, unde a cântat Don Carlo.
În anii '80 şi '90 Vasile Moldoveanu a avut un program foarte încărcat în multe oraşe din Germania, cântând cu regularitate la Stuttgart. A putut fi ascultat la Zurich în 1980 în Attila, la Monte Carlo, unde locuia în acea vreme, în Lucia di Lammermoor (1982), la Teatro Regio di Parma în Don Carlo şi la Caracalla în Roma în Turandot (1986). În 1988 a cântat rolul lui Ramirez din La Fanciulla del West la opera din Nisa, Cavaradossi la Marsilia în 1990 şi Pinkerton la Roma.

Ileana Cotrubas, 26 ani de cariera...

Cotrubaş s-a născut în Galaţi, crescând într-o familie cu tradiţie muzicală: tatăl, Vasile fiind tenor într-un cor de amatori. Cariera muzicală a început-o la vârsta de nouă ani, când a devenit membru al Corului de Copii al Radiodifuziunii Române. La vârsta de unsprezece ani, cânta ca solistă.
În 1952 s-a mutat la Bucureşti pentru a studia la Şcoala Specială de Muzică, şcoală pentru cei cu aptitudini speciale. Cotrubaş şi-a făcut apariţia pe scenă la Opera din Bucureşti ca Yniold din Pelléas et Mélisande de Debussy în 1964. Repertoriul ei s-a îmbogăţit cu roluri ca Oscar din Ballo in maschera, Gilda din Rigoletto şi Blondchen din Entfuhrung aus dem Serail aparând în diferite producţii din toată Europa.

În 1965 Cotrubaş a câştigat o competiţie importantă la 's Hertogenbosch, Olanda unde a câştigat premiui I la operă, lied şi oratoriu. Anul următor a câştigat o competiţie radio-televizată la München. Aceste premii, împreună cu marele succes obţinut în rolul Paminei la Bruxelles i-au adus apariţii la Opera de stat din Viena, Opera de stat din Hamburg , Opera de stat din Berlin şi Salzburger Festspiele, obţinând un contract cu opera din Frankfurt.

Anul 1969 a adus debutul în Marea Britanie, la Glyndebourne ca Mélisande, unde a cântat două stagiuni rolul principal din Calisto de Cavalli. Debutul la Royal Opera House, Covent Garden a avut loc în 1971, cu Tatiana din Evgheni Oneghin de Ceaikovski.
În anul 1970 Ileana Cotrubaş a semnat un contract pe trei ani cu Opera de Stat din Viena. În perioada petrecută la Viena, soprana a debutat în Susanna din Le nozze di Figaro, Zerlina din Don Giovanni, Violeta din Traviata, Mimi din La Boheme şi Sophie din Der Rosenkavalier. Anul 1973 i-a adus debutul american la Lyric Opera of Chicago, interpretând rolul Mimi in La Boheme de Puccini.

Pentru Ileana Cotrubaş un succes de răsunet internaţional a venit pe 7 ianuarie 1975 când a fost chemată în ultimul minut la Scala din Milano pentru a o înlocui pe Mirella Freni în Mimi din La Boheme de Giacomo Puccini. Cotrubaş a zburat cu avionul din Kent unde locuia, reuşind să ajungă la spectacol cu doar un sfert de oră înaintea ridicării cortinei. Interpretarea sa a fost primită cu entuziasm de către critici şi spectatori deopotrivă.

Cotrubaş a debutat la Metropolitan Opera din New York pe 23 martie 1977 în Mimi, avându-i ca parteneri pe José Carreras şi Renata Scotto. La Metropolitan Opera, Cotrubaş a cântat cinci roluri: Mimi în La Boheme de Giacomo Puccini, Violeta în La Traviata de Giuseppe Verdi (spectacolul din 28 martie 1981, alături de Placido Domingo şi Cornell MacNeil fiind televizat), Gilda în Rigoletto (spectacol televizat pe 7 noiembrie 1977, alături de Plácido Domingo), Ilia în Idomeneo de Mozart (în premiera Operei Metropolitan), Tatiana în Evgheni Oneghin de Ceaikovski şi Mihaela în Carmen de Georges Bizet, rol pe care l-a cântat în ultima sa apariţie într-un spectacol de operă la Metropolitan din 26 martie 1987.
La Metropolitan a avut 50 de apariţii; a cântat în a doua gală a centenarului Operei Metropolitan pe 22 octombrie 1983 şi la aniversarea a 25 de ani de carieră la Metropolitan a celebrului dirijor şi mai apoi director al Metropolitanului James Levine, pe 27 aprilie 1996 (aceasta fiind şi ultima ei apariţie pe celebra scenă newyorkeză).

Soprana română este bine cunoscută pentru exigenţa sa profesională manifestată atât în relaţia cu regizorii cât şi faţă de colegi. În câteva ocazii - Evgheni Oneghin la Viena în 1973 sau Don Pasquale la Metroplolitan în 1980 - Ileana Cotrubaş a părăsit fără ezitare producţia când nu a fost de acord cu viziunea regizorilor.
Ileana Cotrubaş s-a retras de pe scenă în anul 1990, însă a continuat să predea, ţinând cursuri de măiestrie şi sfătuind tineri promiţători ca Angela Gheorghiu.

Virginia Zeani la piu grande Violetta Valery...

Virginia Zeani, numele la naştere, Virginia Zehan (n. 21 octombrie 1925 în Solovăstru, jud. Mureş), este o cântăreaţă de operă, una din cele mai prestigioase soprane lirice din anii '50 şi '60 ai secolului XX, timp de 25 de ani "prima donna assoluta" a teatrului de Operă din Roma, cântând împreună cu cei mai renumiţi tenori, de la Beniamino Gigli şi Ferruccio Tagliavini până la Luciano Pavarotti şi Plácido Domingo. Virginia Zeani este numele său artistic italienizat.

După ce începuse să studieze literatura şi filozofia la Universitatea din Bucureşti, ia lecţii de canto cu Lucia Anghel, continuând apoi cu celebra soprană şi pedagogă Lydia Lipkowska. La 19 ani îşi termină studiile formale în Italia cu tenorul Aureliano Pertile, solistul preferat al lui Arturo Toscanini.

Graţie acestei baze excelente de educaţie muzicală şi tehnicei vocale superioare, Virginia Zeani a reuşit să menţină un standard de prim rang de-a lungul celor 30 de ani de carieră internaţională, interpretând peste 60 de roluri diferite. Debutul său a avut loc în 1948 cu un răsunător succes pe scena Teatrului Comunal de Operă din Bologna în rolul Violettei din opera "La Traviata" de Giuseppe Verdi, rol cu care urma să se afirme pe marile scene ale lumii, inclusiv Metropolitan Opera din New York, Teatrul Bolşoi din Moscova sau Covent Garden din Londra, rol interpretat de peste 648 de ori.

Printre alte roluri din prima perioadă a carierei sale se numără şi Mimi din La Boheme de Giacomo Puccini, Margareta din Faust de Charles Gounod şi rolul titular din Manon de Jules Massenet, pe care l-a cântat alături de celebrul Beniamino Gigli. Opere de Gioachino Rossini, Vincenzo Bellini şi Gaetano Donizetti (Maria di Rohan, Lucia di Lammermoor, L'Elisir d'Amore, I Puritani), arii şi opere celebre în care a cântat prin toată Europa i-au stabilit o reputaţie de necontestat în repertoriul de "Bel Canto".

În 1955, Virginia Zeani debutează la Opera din Roma unde apare în numeroase roluri, fiind apreciată în termenii cei mai înalţi. Două producţii importante au fost montate acolo special pentru ea: Alzira de Verdi şi "Otello" de Rossini, opere care nu fuseseră încă reluate în secolul XX. Unul din marile sale triumfuri a fost interpretarea rolului Desdemonei, triumf repetat când, împreună cu ansamblul Operei din Roma, apare pe scena Operei din Berlin şi la Metropolitan Opera House din New York.

În 1956 este invitată la Teatro alla Scala din Milano, unde apare într-o producţie nouă a operei "Giulio Cesare" de Haendel, alături de basul Nicola Rossi-Lemeni, cu care se va căsători un an mai târziu, mezzosoprana Giulietta Simionato şi tenorul Franco Corelli. În anul următor cântă rolul "Blanche de la Force", creat special pentru ea de compozitorul Francis Poulenc în premiera mondială a operei "Dialogues des Carmélites".

Datorită maturităţii şi excelentei calităţi a tehnicii sale vocale, Virginia Zeani a evoluat de la soprana de coloratură, la soprană lirică şi la soprană dramatică, ceea ce i-a permis să-şi lărgească treptat repertoriul cu rolurile de bază din operele "Don Carlo" Aida şi "Otello" de Verdi, rolul Tatianei din "Eugen Oneghin" de Ceaikovski şi chia două roluri wagneriene, Senta din "Der Fliegende Hollander" şi Elsa din "Lohengrin".

De-a lungul întregii sale cariere, Virginia Zeani a fost călduros omagiată pentru calităţile sale excepţionale de dinamism teatral, vitalitate şi sensibilitate. Vocea sa demonstrează o mare flexibilitate, emisă cu o remarcabilă competenţă tehnică, extinsă de la notele calde din piept până la înaltele acute. Zeani cântă cu o impecabilă frazare, cu intensitate şi convingere dramatică.

Virginia Zeani a înregistrat pe discuri mai multe albume selective şi versiuni complete ale operelor "La Traviata" de Verdi şi "Tosca" de Puccini. Multe din performanţele sale au rămas gravate pe "Legendary Recordings". Virginia Zeani este din 1991 profesoară de canto (Distinguished Professor) la Indiana University, School of Music, din Bloomington, Indiana. Una din cele mai bune eleve ale ei este soprana Angela Brown, care - în anul 2004 - a debutat cu mult succes pe scena Operei Metropolitan din New York în rolul titular din opera "Aida" de Verdi.

Silvia Voinea, o voce de neuitat...

Soprana de coloratura Silvia Voinea absolva cursurile conservatorului de muzica " Ciprian Porumbescu" din Bucuresti la clasa mult regretatei Magda Ianculescu.

In anul 1968 se perfectioneaza in repertoriul Mozartian la Weimar in Germania sub indrumarea profesorului Walter Ludwig.

Incepe o cariera extraordinara odata cu debutul sau pe scena operei din Bucuresti in anul 1968 devenind la scurt timp Prim Solista a acestuia.

Timp de 15 ani, este invitata permanent la Opera Comica si la Staatsoper din Berlin.

Deasemenea la Semperoper din Dresda (5 ani) apoi timp de 3 ani la Teatrul Regal din Liege, 4 ani la Klagenfurt in Germania.

Participa la 13 festivaluri internationale in mai multe editii in recital sau spectacole de opera : Pamplona, Besancon, Berlin, Madrid, Sofia, Salonic, Leipzig, Aix les Bains, Copenhaga, Bucuresti, Scopje, Ramatuelle si Almeria.

Participa la crearea a doua filme de opera " Les folies D'Offenbach" unde interpreteaza rolul Olimpia din " Les Contes d'Hoffmann", o coproductie franco - germana in regia lui Jerome Savary si rolul titular in opera Lucia di Lammermoor de Donizetti, o productie TVR Romania in regia Ceciliei Popescu.

Interpreteaza peste 37 de roluri printre care enumeram rolul titular in opera Lakme de Leo Delibes, Lucia di Lammermoor in opera omonima de Donizetti, Gilda in Rigoletto de Verdi, Konigin der nacht in Die Zauberflote de Mozart, Olimpia in Les Contes d'Hoffmann de Offenbach, Norina in Don Pasquale de Donizetti, Violetta Valery in La Traviata de Verdi, Rosina in Il Barbiere di Siviglia de Rossini, cele doua roluri feminine Blondchen si Konstanze in Der Entfuhrung aus dem Serail de Mozart, Rosalinde si Adele in Die Fledermaus de Strauss, Susanna in Le nozze di Figaro , Zerlina in Don Giovanni si Despina in Cosi fan tutte de Mozart, Juliette in Romeo et Juliette de Gounod, Melisande in Pelleas et Melisande de Claude Debussy, Zerbinette in Ariadne auf Naxos si Sofie in Der Rosenkavalier de Strauss, Ofelia in Hamlet de Ambroise Thomas, Clorinda in La Cenerentola de Rossini, Nedda in I Pagliacci de Leoncavallo, Musetta in La Boheme de Puccini si multe altele.

A interpretat aceste mari roluri in compania unor mari artisti precum: Peter Schreier, Theo Adam, Alain Vanzo, Albert Voli, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Elena Cernei, Dan Iordachescu, Ion Buzea, Ionel Pantea, Eduard Tumageanian, Carl Nurmela, Jose Todaro, Kurt Moll. A colaborat cu mari dirijori: Kurt Mazur, Zimmerman, Kegel, Roger Rossel, Peter Paul Fucks, Miltiade Caridis, Cornel Trailescu, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Kenisiro Kobaiasi.

5 piese instrumentale din repertoriul national si international in premiera absoluta au fost aranjate muzical special pentru vocea Silvei Voinea : Csardas de Monti, Tarantella de Czernei, Amintiri de Drdla, Ciocarlia si Hora Staccato. (Victor Dumanescu si Dinicu Bobescu).

Exceleaza si in repertoriul vocal - simfonic abordand Cecillien Messe de Gounod la Berlin, Carmina Burana de Carl Orff la Dresda, Stabat Mater de Pergolesi la Ramatuelle sau Oratoriul de Pasti de Paul Constantinescu sub bagheta lui Cristian Mandeal la Bucuresti.

In anul 1997 a fost nominalizata in "Bicentenarul Donizetti" cu rolul Luciei printre cele 24 de interprete ale secolului XX cu cele mai bune inregistrari ale acestui rol din 1928 pana in prezent - in Opera International de la Paris, de catre Sergio Segalini.

In anul 2000 este nominalizata drept Femeia Anului de A.B.I.- United States of America.

In anul 2001 Sustine teza de Doctorat si obtine titlul de " Doctor in Muzica", cu calificativul " Magna cum Laude" fiind dealtfel in prezent si o desavarsita maestra de canto la Universitatea de Muzica din Bucuresti .

Elena Mosuc, the Romanian Nightingale

Elena Moşuc s-a născut la Iaşi, a făcut studii muzicale în oraşul natal, mai întâi la Şcoala Populară de Artă, apoi la Conservatorul “George Enescu". Înainte de terminarea studiilor universitare, i s-a dat ocazia binemeritată de a apărea pe scena Operei ieşene în roluri complexe şi solicitante precum Konigin de nacht, Lucia, Gilda şi Violetta.

În 1990 (anul în care a fost admisă la Conservator), ea a câştigat Premiul I la exigentul concurs muzical internaţional ARD organizat la München, iar în anul următor a triumfat şi în competiţia de la Monte Carlo.
La începutul carierei, Elena Moşuc a fost foarte ataşată Operei din Zürich, unde şi-a dat întreaga măsură a talentului şi a dăruirii către scenă în roluri diverse, de la Konigin der nacht, Konstanze, Donna Anna, Lucia di Lammermoor, Linda di Chamounix, Gilda, Elvira, Violetta Valéry, Luisa Miller, Sophie, Zerbinetta, până la Aminta/Timidia, Musetta, Antonida, Micaëla, Olympia, Antonia ori Giulietta, sub conducerea muzicală a unor personalităţi de primă mărime precum Nikolaus Harnoncourt, Franz Welser-Moest, Christoph von Dohnányi, Placido Domingo, Vladimir Fedoseyev, Ralf Weikert, Adam Fischer, Marc Minkowski, Marco Armiliato, Paolo Carignani, Michel Plasson, Patrick Fournillier, Nello Santi, Marcello Viotti.

Elena Moşuc a fost invitată să cânte pe unele dintre cele mai faimoase scene de operă europene (München, Dresda, Hamburg, Berlin, Viena, Luxemburg, Paris, Amsterdam), dar şi din Japonia şi China. Totodată, a apărut constant în concerte lirice, sub bagheta unor dirijori ca Sir Colin Davis, David Zinman, Michael Gielen, Fabio Luisi, Bruno Campanella, Bertrand de Billy, Daniel Oren, Stefan Soltesz, Leopold Hager. De asemenea, a continuat să dea concerte şi să apară în spectacole de operă organizate în România.

În ultimii ani, Elena Moşuc s-a dovedit a fi o soprană de excepţie, una dintre cele mai versatile şi mai expresive din lume. Prestaţii de senzaţie în rolul Konigin der nacht din Die Zauberflote de Mozart la Amsterdam, Berlin, Londra, Paris, Roma, Tokio şi Shanghai au fost urmate de succese răsunătoare la Opera Bavareză de Stat din München cu rolurile titulare din Lucia di Lammermoor, La Traviata, Die Entfuhrung aus dem Serail.

La Teatrul Aalto din Essen, ea şi-a cucerit publicul cu interpretarea absolut memorabilă a eroinelor cu aură tragică din Luisa Miller şi I Puritani. Debutul în rolurile Gilda şi Violetta în spaţiul magic al celebrei Arene din Verona a fost salutat cu mare entuziasm şi de spectatori, şi de critica de specialitate, obţinând premiul pentru cel mai triumfător debut în 2001 pe imensa scenă italiană.

Alte angajamente remarcabile care s-au soldat cu succese de proporţii i-au fost oferite de Deutsche Oper din Berlin (unde a interpretat toate cele patru roluri feminine principale din Les Contes D'Hoffmann - Olympia, Antonia, Giulietta şi Stella - , Konigin der Nacht, Violetta) Opera de Stat din Berlin (Zerbinetta, Konigin der nacht), Il Teatro Filarmonico din Verona (Donna Anna din Don Giovanni şi Violetta din La Traviata), miticul Teatro La Fenice (Violetta).

Printre triumfurile recente ale Elenei Moşuc se numără câteva debuturi considerate excepţionale: Marguerite (Faust), Amina (La Sonnambula), Liù (Turandot) şi Maria Stuarda – la Zürich şi la Opera de Stat din Berlin. De asemenea, a înregistrat succese senzaţionale cu evoluţii fascinante în La Traviata (sub conducerea regizorală a legendarului Franco Zeffirelli, New Israeli Opera), Lucia di Lammermoor la Thessaloniki (regia: Renata Scotto) si Théâtre Capitole din Toulouse, în rolurile Elvira (Opera de Stat din Viena), Micaela in Carmen de Bizet(Arena din Verona), Gilda (Teatro Regio di Parma, Opera de Stat din Viena, Opera Bavareză de Stat München, Teatro Verdi Trieste, Zerbinetta şi Konigin der nacht(în noi montări la Opera din Zürich).

În mod cu totul special se cuvine să fie evidenţiat debutul său strălucitor, încununat de un succes de mari proporţii în rolul Violetta Valéry, la pretenţiosul şi faimosul Teatro alla Scala din Milano.
În agenda Elenei Moşuc sunt programate noi spectacole la Opera de Stat din Hamburg (cele patru roluri feminine din Les Contes d’Hoffmann), Genova (Anna Bolena), Tokio (Don Giovanni şi La Traviata), Bologna (I Puritani).
În stagiunea 2007-2008, a fost invitată să interpreteze rolurile Liù, Lucia, Gilda, Mimì (Zürich) şi Violetta Valéry (la Zürich şi la Opera de Stat din Viena).

În discografia Elenei Moşuc se regăsesc albumele solo Au jardin de mon Coeur, Mozart Portrait şi Notre Amour (cu partituri mai puţin cunoscute, inspirate din folclorul muzical românesc), dar şi CD-uri precum Stabat Mater de Gualberto Brunetti (prima înregistrare mondială), With Compliments (arii din Händel, cu Orchestra de Cameră din Zürich). Cele mai noi discuri sunt înregistrările integrale Schön ist die Welt (de Léhar) şi Die Zauberflote.
Elena Moşuc este prezentă şi într-o serie de DVD-uri, printre care La Bohème (Musetta), Rigoletto (Gilda – alături de Leo Nucci). În pregătire se află înregistrări cu Ariadne auf Naxos (Zerbinetta) şi Die Zauberflote(Konigin der nacht).
Printre numeroasele apariţii la televiziune ale Elenei Moşuc, se distinge participarea ei la luxurianta gală centenară FIFA din 2004 desfăşurată sub bagheta lui Valery Gergiev, care a fost difuzată live în peste 120 de ţări din întreaga lume, precum şi la cea din 2006 sub bagheta lui Vladimir Fedoseyev. În sfîrşit, dar deloc în cele din urmă, trebuie amintită prima ei prestaţie într-un film de televiziune – The Genius of Mozart, realizat de BBC.