operamundi

Jessica Pratt, dramatic coloratura of our days...

2010-06-10T10:43:00.000-07:00

Soprana Jessica Pratt este castigatoare a numeroase competitii internationale importante printre care enumeram; Australian Singing Compeition si Concorso Internazionale di Ottavio Ziino, este deasemenea finalista a Concursului Operalia si Neue Stimmen.

In anii 2001, 2003 si 2005 a fost clasata in top 3 la Metropolitan Opera din New York cu premiul Young Artist Study Award.
In anul 2005 a fost invitata de catre Gianluigi Gelmetti la Opera din Roma, apoi a debutat la Accademia Nazionale di Santa Cecilia sub bagheta lui Vladimir Ashkenazy in rolul Sofia din opera Il Signor Bruschino de Rossini, in regia lui Carlo Rizzri si Daniele Abbado.
Si-a desavarsit tehnica vocala si o mare parte a repertoriului italian de opera cu Renata Scotto si Lella Cuberli.

In anul 2008 primeste o bursa de 4 luni ca membru al Operei de Stat din Viena, bursa oferta de Fundatia Australia, acolo unde a si debutat sub bagheta lui Christian Thielemann.

Debuteaza la Teatro Comnale di Bologna in rolul Lucia di Lammermoor din opera omonima de Donizetti, sub bagheta lui Antonello Allemandi , rol interpretat deasemenea si la Teatro di Como in octombrie 2007 si la Opera din Zurich sub bagheta lui Ralf Weikert.
Paleta de roluri este interesanta si cuprinde Desdemona in Otello de Rossini, interpretat la Festivalul Rossini de la Wildbad si deasemenea inregistrat pe cd la Naxos, Elvira in I Puritani de Bellini la Bergamo, Sassari si Toulon, Aminta in Il Re Pastore de Mozart cu Roma Sinfonietta, Bianca si Gabriella in La Rondine la Sydney Opera, cunoaste un adevarat succes in rolul Daria din opera Le Convenienze ed inconenienze teatrali de Donizetti la Teatro alla Scala din Milano, interpreteaza rolul Eudoxie in opera La Juive de Haley sub bagheta lui Daniel Oren la Israeli Opera,in acest moment interpreteaza rolul titular in opera Armida de Rossini la Festivalul de Opera de la Garsington in Marea Britanie (premiera nationala)sub bagheta lui David Parry in regia lui Martin Duncan.

Soprana Jessica Pratt a participat la cursuri de maestrie artistica sub indrumarea unor artisti ca : Joan Sutherland, Donald Mcntyre, Jonathan Summers, Yvonne Minton, Silvana Bazzoni Bartoli, Gustav Kuhn, Katia Ricciarelli sau Francisco Araiza.

Sandrine Piau, simply baroc...

2010-05-16T10:02:00.000-07:00

Soprana de nationalitate franceza Sandrine Piau, a absolvit Conservatorul din Paris, unde a primit foarte multe premii pentru musica da camera si Baroc. Aprofundeaza studiul vocii dar si cel al stilului baroc sub indrumarea a doi mai maestrii, Rene Jacobs si Rachel Yakar la Studio Versailles-Opéra.

Foarte repede Sandrine Piau a trezit atentia lui Philippe Herreweghe, William Christie, Christophe Rousset, Sigiswald Kuijken, Ton Koopman, Marc Minkowski, urmand sa colaboreze in diferite proiecte.

Este invitata timp de 3 ani la Festival Aix-en-Provence impreuna cu ansamblul Les Arts Florissants si William Christie, apoi debuteaza la Opera din Lyon in rolul primei doamne din opera Die Zauberflote de Mozart.
Recent, Sandrine Piau a aparut la Grand Théâtre din Geneva in opera Mitridate de Mozart impreuna cu Natalie Dessay si Cecilia Bartoli sub bagheta lui Christophe Rousset. A cantat deasemenea la Théâtre du Châtelet din Paris, Covent Garden in Londra si la Amsterdam Opera, Lyon, Rennes, Florence, Berlin, Sevilla si Théâtre des Champs-Elysées din Paris in exceptionale productii semnate de compozitorii Mozart, Gluck, Strauss and Benjamin Britten.

In sezonul 1999-2000, Sandrine Piau a interpretat Freischütz de Weber sub bagheta lui Myung-Whun Chung, Mitridate la Theatre du Châtelet, Xerxès de Handel la Montpellier si Tamerlano la Festival of Drottningholm. A sustinut recitaluri acompaniata fiind de : Jos von Immerseel, Claude Lavoix, Roberto Negri, David Selig, Christian Ivaldi.

Sandrine Piau detine o bogata colectie de inregistrari dintre care enumeram

Castor & Pollux de Rameau (1993) Harmonia Mundi
Messiah de Handel (1994) Harmonia Mundi
Les Fêtes de Paphos de Mondonville (1997) Polygram
King Arthur de Purcell(1995) Erato
Rodrigo de Handel (1999) EMI
Acis, Galatea e Polifemo de Handel (2004) Virgin Classics
J. S. Bach: Cantatas, Vol. 15-25 (2005) Challenge Classics
Les Illuminations de Britten(2009) NMC

Mady Mesple, Lakme du France...

2010-04-26T05:36:00.001-07:00

Mady Mesplé nascuta pe 7 martie 1931 cunoscuta drept marea continuatoare a legendarei Mado Robin.
Mady Mesplé se naste la Toulouse in Franta, studiaza pianul iar apoi se dedica studiului vocal la Conservatorul din Toulouse sub indrumarea profesoarei Janine Micheau.
Mesplé debuteaza la opera din Liège in 1953, in rolul Lakmé din opera omonima de Leo Delibes, rol pe care in decursul carierei avea sa il interpreteze de cel putin 145 de ori. Lakmé a fost rolul d debut si pe scena operei La Monnaie din Brussels in 1954. Rapid devine cunoscuta in repertoriul liric francez de coloratura cu rolurile Olympia in Les contes d'Hoffmann, Philline in Mignon, Leila in Les pêcheurs de perles, Juliette in Roméo et Juliette, Ophélie in Hamlet, Dinorah, Manon, Sophie in Werther.

Debuteaza la Festivalul Aix-en-Provence in 1956, in rolul Zémire din opera Zémire et Azor de Grétry. In acelasi an debuteaza la Opéra-Comique in rolul Lakmé. In 1958 debuteaza la Paris Gand Opera in rolul Constance din opera Dialogues des Carmélites de Poulenc. evine celebra in anul 1960 cand o inlocuieste pe Joan Sutherland in Lucia di Lammermoor de Donizetti. Abordeaza repertoriul italian de coloratura: Amina in La Sonnambula de Bellini, Rosina in Il Barbiere di Siviglia de Rossini, Norina in Don Pasquale de Donizetti, Gilda in Rigoletto de Verdi. Interpreteaza si repertoriul german incluzand rolurile: Konigin der Nacht in Die Zauberflöte de Mozart, Sophie in Der Rosenkavalier si Zerbinetta in Ariadne auf Naxos de Strauss in Aix-en-Provence in 1966.
Mesplé s-a bucurat de o cariera superba pe scenele operelor Bolshoi Theater, Royal Opera House Covent Garden in Londra, Teatro alla Scala din Milano, Metropolitan Opera din New York sau Teatro Colón din Buenos Aires.
In perioada 1960, Mady Mesplé a aparut frecvent la televiziunea franceza explorand lucrari ale copozitorilor contemporani. Charles Chaynes a compus Poeme of Sappho pentru ea, iar in 1963 debuteaza in premiera franceza a lui Gian Carlo Menotti cu opera The Last Savage. A fost deasemenea prima interpreta a operei Elegy de Hans Werner Henze in anul 1965 apoi Pierre Boulez o alege sa interpreteze opera Jacob's Ladder de Arnold Schoenberg.
In perioada 1970 adauga repertoriul de opereta in special compozitii de Jacques Offenbach : La Vie Parisienne, Orphée aux enfers, La Grande-Duchesse de Gérolstein.
Se retrage din cariera in anul 1985 si preda lectii de canto la L'École Normale de Musique in Paris si la Conservatorul din Lyon. Sustine master classes si este invitata in juriul concursurilor internationale.

Mesplé a lasat mostenire o impresionanta discografie inclusiv recitaluri de opera, operetta, si lieduri franceze, deasemenea opere complete si inregistrari de opereta, mule dintre ele fiind rar interpretate: Auber - Fra Diavolo si Manon Lescaut, Charles Lecocq - La fille de Madame Angot, Robert Planquette - Les cloches de Corneville, Louis Ganne - Les saltimbanques, André Messager - Véronique, Reynald Hahn - Ciboulette. Iregistrarea cu opera Lakmé, alaturi de Charles Burles si Roger Soyer sub bagheta lui Alain Lombard este consderata legendara.

Leontyne Price, the black pearl...

2010-04-24T10:03:00.000-07:00

Mary Violet Leontyne Price (nascuta la 10 februarie 1927, in Laurel, Mississippi, este una dintre cele mai mari glorii ale cantului pe care le-a daruit vre-odata America. Este cunoscuta ca interpreta ideala a rolului Aida in opera omonima de Verdi, rol cu care avea sa devina PRIMA DONNA operei Metropolitan din New York.

Debutul sau a avut loc in anul 1952 studenta fiind, interpretand rolul Mistress Ford in Falstaff de Verdi.

Deschide sezonul operei din Dallas in anul 1952 cu rolul Bess in Porgy and Bess de George Gershwin, urmand sa participe la un turneu cu aceasta productie la Chicago, Pittsburgh, Washington, Viena, Berlin, Londra si Paris.

Leontyne Price a fost prima soprana de culoare ce avea sa cante pe scena operei Metropolitan din New York in anul 1955, rolul Ulrica in opera Un ballo in maschera de Verdi.

In anul 1957 debuteaza pe scena operei din San Francisco in rolul Madame Lidoine in premiera cu opera Dialogues des Carmelites de Poulenc iar la cateva saptamani distanta, soprana Antonietta Stella anuleaza spectacolul cu opera Aida de Verdi iar Leontyne Price o inlocuieste, debutul fiind extraordinar.

In anul 1958, la invitatia lui Herbert Von Karajan, soprana Leontyne Price debuteaza pe scena operei din Viena in rolurile Aida in opera omonima de Verdi si Pamina si Die Zauberflote de Mozart.

Sub indrumarea lui Karajan, Leontyne Price debuteaza intr-o multitudine de roluri: Leonora in Il Trovatore, Tosca in opera omonima de Puccini, Donna Elvira in Don Giovanni de Mozart, deasemenea interpreteaza Missa Solemnis de Beethoven, Te Deum de Bruckner, Requiemul de Verdi si cel de Mozart plus inregistrari cu opera Carmen de Bizet si Tosca de Puccini.

Dupa ce triumfa in rolul Leonorei in Il Trovatore de Verdi la Arena din Verona, managerul general al operei Metropolitan Rudolf Bing ii ofera acest rol la Metropolitan intr-o productie considerata istorica, alaturi de Franco Corelli, unde aplauzele au durat 45 de minute.

Obtine titlul Musician of the Year oferit de Musical America Magazine in urma unor performante extraordinare pe scena Metropolitan in rolurile Cio Cio San in Madama Butterfly, Liu in Turandot, Donna Anna in Don Giovanni de Mozart si Aida in opera omonima de Verdi.

In anul 1961, Leontyne Price deschide sezonul la Metropolitan Opera cu rolul Minnie in La Fanciulla del West de Puccini.

In urmatoarea decada, soprana adauga o paleta de 7 roluri noi pe scena la Metropolitan: Elvira in Ernani, Amelia in Un Ballo in maschera, Leonora in La Forza del Destino de Verdi, Pamina in Die Zauberflote si Fiordiligi in Cosi fan Tutte de Mozart, Tatjana in Evgheni Oneghin si Cleopatra in Antony and Cleopatra de Barber.

In anul 1970 abordeaza rolul Giorgetta in Il Tabarro de Puccini la Opera din San Francisco, Manon in Manon Lescaut de Puccini si Ariadne in Ariadne auf Naxos de Strauss la Metropolitan Opera si San Francisco.

In 1976 tot la Metropolitan Opera inerpreteaza rolul Aida in opera omonima de Verdi alaturi de James MacCracken si Marilyn Horne , apoi Requiemul de Brahms sub bagheta lui Karajan cu Filarmonica din Berlin la Carnegie Hall si Leonora in Il Trovatore de Verdi la Salzburg si Viena.

Se retrage din cariera cu rolul Aida la Metropolitan Opera din New York in anul 1985, declansand ovatii timp de 33 de minute dupa aria din actul III - O patria mia...moment filmat de catre cameramanul PBS Brian Large ajungand ca in 2007 publicul sa voteze drept cel mai important si emotionant moment din istoria a 30 de ani de telecast la Metropolitan.

Marea soprana a interpretat pe scena operei Metropolitan, nu mai putin de 201 spectacole, 16 roluri.

Va invit sa urmarim impreuna acel moment istoric de la Metropolitan cu 33 de minute de ovatii...

Anna Netrebko, model modern de diva...

2010-04-23T06:08:00.000-07:00

Anna Netrebko este catalogata de specialisti drept o soprana cu voce pura, tehnica precisa, look si prezenta scenica absolut captivanta.
Dupa triumful pe scena Festivalului de la Salzburg in anul 2002 interpretand rolul Donna Anna in Don Giovanni de Mozart, soprana Anna Netrebko apare pe mari scene lirice incluzand Metropolitan Opera, San Francisco Opera, London’s Royal Opera House Covent Garden, Vienna State Opera, Paris Opera, Zurich Opera, Berlin State Opera, Munich Bavarian State Opera, Kirov Opera si Mariinsky Theatre in St. Petersburg (aici si-a facut debutul in rolul Susanna din opera Le Nozze di Figaro de Mozart) unde a colaborat cu dirijorul Valery Gergiev.

Anna Netrebko a debuat la Metropolitan Opera in 2002 interpreand rolul Natasha in War and Peace de Prokofiev, rol pe care l-a interpretat deasemenea si la Covent Garden, Teatro alla Scala si Teatro Real in Madrid. Alte roluri pe care soprana le-a inerpretat in mod exemplar sunt Mimì in La Bohème de Puccini, Violetta in La Traviata de Verdi, Giulietta in I Capuletti ed i Montecchi, Elvira in I Puritani si Amina in La Sonnambula de Bellini, Donna Anna in Don Giovanni si Susanna in Le Nozze di Figaro de Mozart, Norina in Don Pasquale, Adina in L’elisir d’Amore si rolul Lucia in Lucia di Lammermoor de Donizetti, rolul titular in Manon de Massenet si Juliette in Roméo et Juliette de Gounod.
Anna Netrebko sustine recitaluri si concerte la : London Royal Albert Hall si New York Carnegie Hall, sau in aer liber in fata unui public de mii de oameni. Apare alaturi de Plácido Domingo si Rolando Villazón la Berlin Waldbühne in 2006 si la Vienna Schönbrunn Palace in 2008 , evenimente iregistrate la Deutshe Grammophon pe DVD si Blu-ray.
La Metropolitan Opera in acest sezon 2009-2010, interpreteaza rolul Antonia intr-o noua productie cu opera Les contes d’Hoffmann de Offenbach, apoi rolul Mimì in La Boheme de Puccini in regia lui Zeffirelli . Soprana debuteaza la Royal Festival Hall in Londra intr-un concert alaturi de Dimitri Hvorostovsky si impreuna cu pianistul Daniel Barenboim sustine un recital de muzica ruseasca la Berlin State Opera. Se intoarce la Viener Staatsoper pentru a interpreta – Mimì in La Bohème de Puccini, Elvira in I Puritani de Bellini, rolul titular in Manon de Massenet, si Micaela in Carmen de Bizet.

Mai multe informatii pe http://www.annanetrebko.com/

Natalie Dessay coloratura, coloratura & coloratura...

2010-04-22T04:19:00.000-07:00

Natalie Dessay , nascuta la Lyon pe 19 aprilie 1965, este astazi una dintre cele mai cunoscute si apreciate soprane de coloratura.
Absolenta a Conservatorului de la Bordeaux, obtine premiul I la concursul " Les voix nouvelles" apoi studiaza un an la Opera din Paris in cadrul atelierului liric rolul Elisa in Il re pastore de Mozart. Castiga deasemenea premiul I la concursul Mozart de la Viena, fapt ce avea sa ii deschida portile spre marile teatre de opera.
Abordeaza rolulMadame Herz in Der Schauspieldirektor si Blondchen in Der Entfuhrung aus dem Serail de Mozart la Opera din Lyon si Opera du Bastille apoi Adele in Die Fledermaus de Strauss la Opera din Geneva.
In aprilie si mai 1992, debuteaza in rolul Olympia din opera Les Contes d'Hoffmann de Offenbach la Opera du Bastille alaturi de Jose Van Dam.
In anul 1994 debuteaza la Metropolitan Opera din New York in rolul Fiakermilli din opera Arabella de Strauss si revine in septembrie 1997 in rolurile Zerbinetta din Ariadne auf Naxos de Strauss iar in 1998 Olympia in Les Contes d'Hoffmann de Offenbach.
Debuteaza la Fesivalul Aix-en-Provence in rolul Kongin der Nacht din opera Die Zauberflote de Mozart apoi in sezonul 2001 - 2002 interpreteaza rolul Amina in La Sonnambula de Bellini pe scena operei din Viena urmand sa abordeze acest rol si la San Francisco Opera in 2004.
La San Francisco abordeaza rolul Violetta Valery in La Traviata de Verdi alaturi de Laurent Naouri (sotul ei). In sezonul 2006 - 2007 interpreteaza rolul Luciei in Lucia di Lammermoor de Donizetti la Paris Grand Opera apoi Marie in La fille du regiment de Donizetti la Staatsoper din Viena, Manon in opera omonima de Massenet la Grand Thetre del Liceu din Barcelona.
Deschide sezonul 2007 - 2008 la Metropolitan Opera in Lucia di Lammermoor si Marie in La Fille de regiment de Donizetti. Abordeaza deasemenea rolul Melisande in opera Pelleas et Melisande de Claude Debussy la Metropolitan Opera si Theater an der Wien.

Natalie Dessay se bucura de o impresionanta editie audio si video :

DVD: "The Miracle of the Voice – Greatest Moments on Stage". Le Rossignol (Stravinsky) La fille du régiment (Donizetti) Hamlet (Thomas) Manon (Massenet) Les Contes d'Hoffman (Offenbach) Orphée aux Enfers (Offenbach) Arabella (Strauss) La sonnambula (Bellini) Pelleas et Melisande (Debussy) .

CD: La Sonnambula (Bellini) Die Zauberflöte (Mozart) Lucia de Lammermoor (Donizetti) Orphée aux Enfers (Offenbach) Les Contes d'Hoffman (Offenbach) Mass in C Minor (Mozart) Lakme (Delibes) Mitridate (Mozart) Alcina (Handel) L'Orfeo (Monteverdi) Vocalise (Rachmaninov) Il Trionfo del Tempo e del disinganno (Handel) Magnificat (Bach) and Dixit Dominus (Handel) The Miracle of the Voice Delirio – Cantatas (Handel) Joyeux Noel (Voice-over work for soundtrack) Mozart Heroines French Opera Arias Amor: Scenes and Lieder (R. Strauss) Bach: Cantates (Bach) Italian Opera Arias (Bellini, Donizetti, and Verdi) Mad Scenes (Donizetti, Meyerbeer, Bellini, and Bernstein) .

Diana Damrau, coloratura lui 2010...

2010-04-20T03:16:00.000-07:00

Diana Damrau a început studiile sale muzicale cu Carmen Hanganu la conservatorul Musikhochschule Würzburg, iar după absolvirea acestuia a lucrat în Salzburg cu Hanna Ludwig. Primele sale apariţii pe scena lirică au fost la Würzburg, respectiv la Nationaltheter din Mannheim şi la Opera din Frankfurt am Main. După debutul său plin de succes, solista a concertat pe multe din scenele importante ale lumii, printre care se pot menţiona Wiener Staatsoper, Metropolitan Opera din New York, Royal Opera House din Londra, the Bayerische Staatsoper din München şi la Festivalul Mozart de la Salzburg. La redeschiderea celebrelei Teatro alla Scala din Milano în 2004, Diana Damrău a fost invitată să interpreteze rolul titular din opera Europa riconosciuta de Antonio Salieri, sub bagheta lui Riccardo Muti.

Personajul Konigin der nacht din opera Die Zauberflote a compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart a fost rolul pe care Diana Damrău l-a interpretat cel mai frecvent până astăzi, fiind prezentă în peste 15 puneri în scenă pe diferite scene ale lumii, incluzând cele de la Covent Garden, Festivalul Salzburg, Opera de Stat din Viena, Metropolitan Opera, Oper Frankfurt şi Opera de Stat din Bavaria, München.

Alte roluri din repertoriul său, potrivite pentru vocea sa impecabilă de soprană de coloratură, includ Konstanze si Blondchen in Die Entfuhrung aus dem Serail de Mozart, Zerbinetta in Ariadne auf Naxos de Strauss, Rosina in Il Barbiere di Siviglia de Rossini, Gilda in Rigoletto de Verdi, Norina in Don Pasquale de Donizetti, Europa in Europa riconosciuta de Salieri, Olympia in Les Contes d'Hoffmann de Offenbach şi Oscar in Un Ballo in Maschera de Verdi. Abordeaza cu precadere şi alte roluri în registrul de coloratura incluzănd Sophie in Der Rosenkavalier de Strauss, Adina in L'Elisir d'amore de Donizetti, Susanna in Le Nozze di Figaro si Zaide in opera omonima de Mozart, Leïla in Les Pecheurs des Perles de Bizet. In anul 2008 obtine Premiul criticilor germani – Preis der deutschen Schallplattenkritik – pentru discul Aria di Bravura.

Lucia Aliberti, mostenire de la Maria Callas...

2010-04-19T03:17:00.000-07:00

Soprana Lucia Aliberti cunoscuta si apreciata pentru exceptionalele sale aparitii in rolurile de belcanto ale lui Bellini, Donizetti si Rossini vadeste o importanta vocalitate de soprana dramatica de agilitate. Absolventa a Conservatorului din Roma la clasa maestrului Luigi Rigacci continua studiul vocal cu tenorul Alfredo Kraus si pentru o scurta dar importanta perioada din viata ei, cu legendara Maria Callas de la care a mostenit (indraznesc sa spun, cam tot)...asemanarea vocala este izbitoare.

Detine un background musical important, aceasta studiind chitara, acordeon, vioara si mandolina.
Soprana Lucia Aliberti este cunoscuta deasemenea si pentru marile concerte la care este invitata sa participe incepand cu Vatican, invitata de onoare a festivalului " Cinema for Peace" de la Berlin, Galele de la Monte Carlo pentru UNICEF si UNESCO.

Este considerata ca specialista in repertoriul lui Vincenzo Bellini iar paleta de roluri este impresionanta: Lucia in Lucia di Lammermoor, Anna in Anna Bolena, Maria in Maria Stuarda, Elisabetta I in Roberto Devereux, Lucrezia in Lucrezia Borgia de Donizetti, Beatrice in Beatrice di Tenda, Norma in opera omonima, Amina in La Sonnambula, Elvira in I Puritani, Imogene in Il Pirata, Alaide in La Straniera, Giulietta in I Capuletti ed I Montecchi de Bellini, Semiramide in opera omonima de Rossini, Violetta Valery in La Traviata, Maria in Simone Boccanegra, Luisa in Luisa Miller, Gilda in Rigoletto de Verdi.

Este laureata cu doua premii importante: The Golden Feder in mai 2006 la Hamburg iar din partea asociatiei prietenilor Teatro alla Scala Premio Maria Callas.

Interpreteaza capodopere de belcanto in mari teatre de opera incepand cu Metropolitan Opera din New York, Washington Opera, Royal Opera House Covent Garden in Londra, Teatro alla Scala, Deutsche Oper Berlin, Bayerische Staatsoper Munich, Hamburg Staatsoper, Stuttgart Staatsoper, Wiener Staatsoper, Opera House Zurich, Balshoi Teatr Moscova, Royal Opera Stockholm, Opera Roma, Teatro San Carlo di Napoli, Teatro Bellini Catania, Teatro Real Madrid, Nederlandse Opera Amsterdam, Theatre de la Monnaie Brussels, Teatro Colon Buenos Aires.
Colaboreaza cu mari maestrii, Riccardo Chailly, Fabio Luisi, Lorin Maazel Riccardo Muti, Kent Nagano, Giuseppe Sinopoli, Antonello Allemandi sau Marcello Viotti.

Sonia Prina, senzualitatea unei voci...

2010-04-18T08:40:00.000-07:00

Sonia Prina absolva Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano unde se specializeaza in studiul unui instrument (trompeta) si cel al studiului vocal.
In anul 1994 este admisa la Academia del Teatro alla Scala din Milano iar incepand cu 1997 se dedica cu precadere operelor din repertoriul baroc. Vocea deosebita de contralto a facut ca intr-un timp foarte scurt sa ajunga cunoscuta pe scenele lirice internationale.

Facand o mica incursiune in cariera domniei sale, mentionam rolul principal in opera Orlando de Handel la Sidney, rolul Clarice in La Pietra del Paragone de Rossini la Theatre du Chatelet din Paris, Rinaldo in opera omonima de Handel la Teatro alla Scala din Milano in regia lui Pierluigi Pizzi sub bagheta lui Ottavio Dantone, rolul Bradamnte in Alcina si Cornelia in Giulio Cesare de Handel la opera din Munchen sub bagheta lui Ivor Bolton, rolul Ascanio in opera Ascanio in Alba de Mozart la Festivalul de la Salzburg sub bagheta lui Adam Fischer.

Sonia Prina nutreste o dragoste aparte pentru compozitiile lui Handel, aceasta abordand Il Tamerlano la Munchen sub bagheta lui Ivor Bolton, Giulio Cesare la Genova si Lille, Orlando la Ravenna in regia lui Robert Carsen, Amadigi la Teatro San Carlo di Napoli sub bagheta lui Rinaldo Alessandrini, rolul principal in Silla la Opera din Roma sub bagheta lui Fabio Biondi.
De curand a semnat importante contracte cu Opera din Paris unde va interpreta rolul Bradamante in Alcina de Handel in regia lui Robert Carsen, Polinesso in opera Ariodante de Handel la San Francisco Opera si Teatro del Liceu din Barcelona, rolul Bertarido in Rodelinda de Handel la Barbican Hall si Wiener Konzerthaus.
Abordeaza cu mare succes rolul Ottone in L'Incoronazione di Poppea de Monteverdi la Bologna si rolul Penelope in opera Il Ritorno d'Ulisse in Patria la Cremona. Recent interpreteaza sub bagheta lui William Christie Messaggera si Speranza la Madrid apoi alaturi de Jordi Savall interpreteaza Farnace de Vivaldi in regia lui Emilio Sagi.
In repertoriul traditional de opera abordeaza rolul Isabella in L'Italiana in Algeri, Rosina in Il Barbiere di Siviglia de Rossini pe scenele Teatro Reggio di Torino si Teatro alla Scala, apoi Smeton in Anna Bolena de Donizetti la Bergamo si L'Enfant et les Sortileges la Teatro San Carlo di Napoli.

Se bucura de importante inregistrari : La Senna fsteggiante si L'Olimpiade de Vivaldi (Naive), Orfeo de Monteverdi si Il Trionfo del Tempo e del Disinganno (EMI/Virgin), Lotario de Handel (BMG), Rodelinda de Handel (Deutsche Grammophon).

Cecilia Bartoli, Regina lui Rossini...

2010-04-17T03:09:00.000-07:00

Cecilia Bartoli este o mezzosoprana de origine italiana dedicata operelor lui Rossini si Mozart insa cu o daruire speciala pentru descoperirea de lucrari ale stilului baroc.
Printr-o tehnica desavarsita, mezzosoprana italiana avea sa obtina din partea publicului meloman, titlul de Regina della agilita.
Cecilia Bartoli este catalogata una dintre cele mai bine vandute artiste din ultimii ani, albumele sale fiind in top 1.
Este cunoscuta pentru vivacitatea si carisma extraordinara cu care traieste atat pe scena cat si in viata personala.
Parintii Ceciliei Bartoli, Silvana Bazzoni si Pietro Angelo Bartoli au fost atat cantareti profesionisti cat si primii ei indrumatori in muzica. Bartoli avea sa interpreteze la varsta de 8 ani rolul ciobanasului in Tosca de Puccini. Absolventa a Conservatorului Santa Cecilia din Roma, debuteaza in anul 1987 la Arena di Verona, apoi abordeaza rolul Rosinei in Il Barbiere di Siviglia la Opera din Koln, la Festivalul de la Schwetzingen si la Opera din Zurich.
Este invitata de Herbert Von Karajan la Festivalul de la Salzburg, lucrand cu mareele maestru Messa de Bach in re minor. Atrage atentia lui Daniel Barenboim in urma unui recital prezentat la o televiziune franceza, in omagiu pentru Maria Callas, incepand proiecte cu acesta in operele Don Giovanni (rolul Zerlinei) si Cosi Fan Tutte (rolul Despina) de Mozart, in acest moment cariera internationala avea sa se dezvolte.
In anul 1990 debuteaza la Opera de Bastille in rolul Cherubino din Le Nozze di Figaro de Mozart iar apoi la Hamburg Staatsoper ca Idamante in Idomeneo de Mozart.
Urmeaza debutul ei la Teatro alla Scala din Milano in rolul Isolier din Le Comte Ory de Rossini, spectacol care a solidificat reputatia Ceciliei Bartoli , devenind lider in repertoriul rossinian.
In 1996 debuteaza la Metropolitan Opera din New York in rolul Despina din Cosi fan tutte de Mozart, perormanta exceptionala in urma careia avea sa fie invitata in anul 1997 pentru rolul Angelina in La Cenerentola de Rossini care mai tarziu avea sa devina asociat cu numele ei.

In anul 2000 triumfa in rolul Donna Elvira in Don Giovanni de Mozart la Deutsche Oper Berlin, iar in 2001 debuteaza la Royal Opera House Covent Garden intr-o premiera cu opera L'Anima del filosofo de Haydn unde interpreteaza rolurile Euridice si Genio.
Pe langa inregistrarile cu Mozart si Rossini, Cecilia Bartoli dedica timp descoperirii si inregistrarii operelor si ariilor de Gluck, Vivaldi, Haydn si Salieri. La inceputul lui 2005 interpreteaza rolul Cleopatra in Giulio Cesare de Handel.

Obtine in 1995 din partea guvernului francez titlul de Chevalier of the Ordre des Arts et des Lettres .
In perioada 2007 - 2008 , Cecilia Bartoli studiaza un repertoriu al Mariei Malibran , in memoria careia scoate un album ce avea sa devina numarul 1 in topul Billboard din America, album pentru care obtine statutul de aur in Belgia si Olanda. In mai 2008, Cecilia Bartoli interpreteaza rolul principal in opera Clari, rol compus pentru Maria Malibran , obtinand un succes extraordinar pe scena operei din Zurich.

Poseda o discografie impresionanta :

Bellini: La Sonnambula (2008), Mozart: Don Giovanni (2001), Handel: Rinaldo (2000),Mozart: Mitridate (1999), Haydn:Armida, Halevy:Clari, Rossini: Il Turco in Italia (1998), Haydn: Orfeo ed Euridice (1997), Mozart: La Clemenza di Tito (1995), Mozart: Le Nozze di Figaro (1994), Rossini: La Cenerentola (1993), Mozart: Lucio Silla (1991), Rossini: Il Barbiere di Siviglia (1989), Rossini:La Scala di seta (1988).

Recitaluri cu Orchestra:

Sacrificium (Arias written for Castrati) (2009), Maria (A Tribute to Maria Malibran) (2007), Opera Proibita (2005), The Salieri Album (2003), Gluck Italian Arias (2001), Cecilia and Bryn (1999), The Vivaldi Album (1999), Mozart Portraits (1994), Rossini Heroines (1992), Mozart Arias (1991), Rossini Arias (1989).

Recitaluri cu pian: Live in Italy (1998), An Italian Songbook (1997) , Chant D'Amour (1996), Italian Songs (1993), Arie Antiche (1992), Se tu m’ami (1992), Rossini Recital (1990).

Muzica Sacra: Pergolesi: Stabat Mater, Salve Regina (2000), Scarlatti: Salve Regina, Stephanie (1993), Mozart: Requiem (1992).

Roxana Briban, voce, inteligenta, carisma...

2010-04-16T07:46:00.000-07:00

Soprana Roxana Briban se dedica vietii muzicale încă de la vârsta de 6 ani, prin studiul viorii si cel al cântului, devenind in scurt timp solistă a Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, cu care susţine peste 300 de concerte în ţară şi in străinătate.

Absolventă a Universitatii de Muzică din Bucureşti (clasa prof.univ. Maria Slătinaru-Nistor), in anul 2000, laureată a concursurilor de canto, “Magda Ianculescu”, “Jeunnesse Musicales”, “George Enescu”, “Hariclea Darclee”, obţine de asemenea premiile “Ludovic Spiess” (din partea Forumului Muzical Roman) şi “Vocea de aur” (oferit de Societatea Radiodifuziunii Române).
Imediat după absolvire, debutează ca solistă a Operei Naţionale din Bucureşti, cu rolul Contessa din opera Le Nozze di Figaro de Mozart.
Începutul carierei internaţionale este marcat de debutul la Wiener Staatsoper, in anul 2003, cu rolul Micaela, din opera Carmen de Bizet. De atunci, soprana româncă devine invitat permanent al scenei vieneze, încheind contracte până in stagiunea 2009-2010, cu rolurile Donna Elvira in Don Giovanni si Contessa in Le Nozze di Figaro de Mozart, Amelia Grimaldi in Simone Boccanegra de Verdi si Cio-Cio San in Madama Butterfly de Puccini.

Ramâne fidela scenei bucureştene in timp ce este invitată in teatre precum Volksoper Wien, Deutsche Oper Berlin, Theatre du Capitole Toulouse, Teatro Municipal Santiago Chile si Het Muziektheater din Amsterdam, la Zurich, la Roma, Dresda, Madrid, Atena, Bangkok, Singapore sau Seoul şi unde are prilejul de a fi alături de dirijori renumiţi precum Yves Abel, Marco Armiliato, Adam Fischer, Rafael Fruhbeck de Burgos, Michail Jurowski , Zubin Mehta, Seiji Ozawa, Marc Piollet, Peter Schneider, Vjekoslav Sutej, Keri-Lynn Wilson, regizori ca Michael Hampe, Robert Wilson şi artişti celebri precum Agnes Baltsa, Ildebrando D'Arcangelo, Giuseppe Filianoti, Ferruccio Furlanetto, Franz Grundheber, Tamar Iveri, Leo Nucci, Michael Schade, Stephania Toczyska, Malgorzata Walewska.

Vocea lirico-spinto îi permite sopranei Roxana Briban abordarea unei palete variate de roluri, de la Leila in Les Pecheurs de Perles si Micaela in Carmen de Bizet, Nedda in I Pagliacci de Leoncavallo, Margareta si Elena in Mefistofele de Boio sau roluri mozartiene precum Contessa in Le Nozze Figaro, Donna Elvira si Donna Anna in Don Giovanni, cât şi roluri verdiene ca Violetta Vallery in La Traviata, Alice Ford in Falstaff, Amelia Grimaldi in Simone Boccanegra, Aida in opera omonima, Leonora in Il Trovatore, Elisabetta de Valois in Don Carlo, din repertoriul puccinian interpretând rolurile Mimi in La Boheme şi Cio-Cio San in Madama Butterfly.
În repertoriul sau se regasesc lucrări vocal-simfonice, de la Bach, Haendel, Beethoven, Brahms, Mendelssohn-Bartholdy, Verdi, Mahler, pâna la Shostakovich şi Hindemith.
Dupa recentul turneu asiatic, cu opera Le Nozze di Figaro de Mozart, în rolul Contessa, colaborarea cu Wiener Staatsoper continuă în stagiunea 2007/2008, cu un alt turneu, in Europa (Luxemburg) cu opera Don Giovanni, în rolul Donna Elvira. In stagiunea 2010-2011, soprana Roxana Briban isi va face debutul la Bayerische Staatsoper, Munchen, cu rolul Contessa, din opera Le Nozze di Figaro, de Mozart.

(Pentru informatii cu privire la agenda sopranei, puteti vizita www.roxanabriban.com)

Leontina Vaduva, maestra repertoriului francez...

2010-04-15T06:26:00.000-07:00

Soprana Leontina Vaduva este cunoscuta publicului meloman international ca o exceptionala si ideala interpreta a repertoriului francez de opera.
Debuteaza pe scena operei din Toulouse in anul 1987 iar ascensiunea sa a fost meteorica, aclamata fiind la Royal Opera House, Covent Garden in 1988, apoi la Staatsoper din Viena in 1991 si din nou la opera regala din Londra in anul 1994.

In anul 1996 urmeaza debutul pe scena americana la San Francisco Opera, apoi colaboreaza cu operele din Munich, Paris, Brussels, Barcelona, Teatro alla Scala din Milano si Metropolitan Opera din New York.
Debutul sau la Metropolitan Opera a avut loc in anul 2000 interpretand rolul Mimi in La Boheme de Puccini.

La opera din San Francisco in acelasi an debuteaza in rolul Marguerite din Faust de Gounod, rol pe cre avea sa il interpreteze mai tarziu si la Baltimore Opera in 2001. Rolul Manon din opera omonima de Massenet ii aduce mari satisfactii sopranei romance inca de la debutul sau in anul 1986 la Theatre du Capitole din Toulouse sub bagheta lui Michel Plasson, urmand ca sa il interpreteze la Royal Opera House din Londra, Opera Comique si Opera de Bastille din Paris, Viener Staatsoper, Teatro alla Scala din Milano.

Repertoiul francez al sopranei cuprinde rolul Leila in Les Pecheurs des Perles de Bizet interpretat la Toulouse si Paris, Micaela in Carmen de Bizet interpretat la Paris, Hamburg, Zurich, Viena, Londra, Buenos Aires, Dallas, Antonia in Les Contes d'Hoffmann de Offenbach (Londra), Juliette in Romeo et Juliette de Gounod , rol interpretat pe scena operelor din Toulouse, Londra, Geneva si Zurich.
Se adauga rolul Mireille in opera omonima de Gounod prezentat la Bordeaux, Marseille si Santiago de Chile, apoi Marguerite in Faust de Gounod la Los Angeles Opera alaturi de Samuel Ramey.

Repertoriul italian cuprinde rolurile Susanna in Le Nozze di Figaro de Mozart (Toulouse si Brussels), Adina in L'Elisir d'Amore de Donizetti (Toulouse, Viena si Barcelona), Norina in Don Pasquale de Donizetti (Toulouse si Paris), Gilda in Rigoletto si Violetta Valery in La Traviata de Verdi (Bordeaux si Toulouse), Mimi in La Boheme de Puccini (Toulouse, Madrid, Londra, Paris, Munich, Hamburg, Viena, Buenos Aires, Santiago de Chile, San Francisco, Chicago, Los Angeles, New York, Firenze si Berlin), Euridice in Orfeo ed Euridice de Gluck la Barcelona, Alice Ford in Falstaff de Verdi la Gran Theatre de Bordeaux in 2004.
Colaboreaza cu mari case de discuri unde inregistreaza capodopere ale liricii incepand cu La Boheme de Puccini alaturi de Roberto Algana si Thomas Hampson la compania EMI, apoi Romeo et Juliette de Gounod cd si dvd, Carmen de Bizet la Virgin Classics sub bagheta lui Zubin Mehta etc...

Nelly Miricioiu, o viata pentru belcanto...

2010-04-14T10:55:00.000-07:00

Nelly Miricioiu (născută în 31 martie 1952) este o soprană de origine română, cunoscută pentru extrema sa versatilitate ce acopera un repertoriu foarte bogat, care se întinde de la bel canto la verismo.

Născută în Adjud, România, Nelly Miricioiu a studiat la Bucureşti, făcându-şi debutul la Iaşi in rolul Konigin der Nach in Die Zauberflote de Mozart. A cântat la Opera din Braşov între 1975 şi 1978, în roluri aşa cum au fost Mimi din La Boheme, Micaela din Carmen de Bizet, Rosalinde din Die Fledermaus, după care a părăsit România pentru a studia în continuare la Milano în Italia.
Consacrarea internaţională adevărată s-a produs odată cu debutul său pe scena Operei scoţiene, Scottish Opera, în 1981, în rolul Violettei din La traviata de Giuseppe Verdi. Alte roluri interpretate pe scena operei naţionale a Scoţiei din Glasgow au inclus Manon Lescaut şi Tosca, ambele compuse de Giacomo Puccini.

În anul următor, Nelly Miricioiu a debutat pe scena Operei Regale, Royal Opera House, din Londra în rolul Neddei din I Pagliacci de Ruggero Leoncavallo, alături de Jon Vickers, iar ulterior a interpretat rolul Marguerite din Faust de Charles Gounod, Antonia din Les Contes d'Hoffmann de Jacques Offenbach şi Valentine din Les Huguenots de Giacomo Meyerbeer.

În 1983, Nelly Miricioiu şi-a făcut debutul pe scena operei La Scala din Milano, în rolul titular din Lucia di Lammermoor. Ulterior, devenind o voce confirmată, soprana română a apărut pe scenele celor mai importante teatre lirice din Europa, cântând la Amsterdam, Bruxelles, Roma, Hamburg, Geneva, München, Viena, Salzburg, Paris, Madrid, Barcelona, etc., fiind constant aclamată in rolurile Violetta din La Traviata, Mimi din La Bohėme, Cio-Cio-San din Madama Butterfly, Silvana din La Fiamma, Adriana din Adriana Lecouvreur şi Francesca din Francesca da Rimini.

Nelly Miricioiu a aparut de asemenea pe scenele lirice din Statele Unite ale Americii, de la Washington DC, la Philadelphia, Dallas, şi San Francisco, făcîndu-şi debutul la Metropolitan Opera din New York ca Mimi (La Boheme) în 1989. A jucat şi în America de Sud, şi anume la opera din Santiago de Chile şi la Teatro Colon în Buenos Aires.

În 1992 a interpretat rolul Amenaidei din Tancredi de Rossini bucurîndu-se de mult succes la Salzburg, dupa care a început să se concentreze pe repertoriul de bel canto, abordînd şi alte roluri rossiniene ca Armida, Semiramide, Ermione, cît şi roluri de Donizetti şi Bellini în opere ca Anna Bolena, Roberto Devereux, Il pirata, Norma.

În paralel Nelly Miricioiu a început să colaboreze cu Opera Rara, aparînd atît în lucrari de Rossini şi Donizetti de mult uitate, cît şi în opere de compozitori ca Pacini şi Mercadante, în concerte şi în înregistrari pe disc, ca de exemplu Ricciardo e Zoraide, Rosmonda d'Inghilterra, Maria de Rudenz, Maria, regina d'Inghilterra, Orazi e Curiazi, Emma d'Antiocchia, etc.
Repertoriul ei include şi roluri verdiene din opere ca Ernani, Luisa Miller, I vespri siciliani, Nabucco, Don Carlo. A colaborat cu dirijori , directori de scenă prestigioşi şi cu solişti de inalta clasa ai scenei lirice ca Jose Carreras, Placido Domingo, Jose Cura, sau Roberto Alagna, ca să numim doar cîţiva.

Maria Slatinaru, vraja unui cant sublim...

2010-04-12T03:54:00.000-07:00

In lumea liricii contemporane, arta sopranei Maria Slatinaru straluceste cu caracterele exceptiei, conferite de imbinarea subtila si convingatoare a insusirilor artistei. Poate in primul rand, ar trebui subliniata extraordinara calitate a glasului sau, de o culoare inconfundabila, de o forta a expresiei greu de comparat, de o posibilitate a comunicarii prin cant rar intalnita.

Dupa debutul pe scena Operei Nationale din Bucuresti in rolul Elisabetta in Don Carlo de Verdi (1969), timp de mai mult de doua decenii cariera Mariei Slatinaru a imbinat turneele personale cu activitatea in cadrul teatrului romanesc. La Opera Nationala din Bucuresti a sustinut roluri precum Leonora in Il Trovatore si rolul titular in Aida de Verdi, Margueritte din Faust de Gounod, Mimi in La Boheme, Liu in Turandot si Tosca in opera omonima de Giacomo Puccini, Leonore in Fidelio de Beethoven, Maddalena in Andreea Chenier de Giordano, Sieglinde in Walkiria de Wagner, Santuzza in Cavalleria Rusticana de Mascagni la acest repertoriu adugand roluri in opere romanesti, Hamlet de Pascal Bentoiu, Ecaterina Teodoroiu de Emil Lerescu. Impreuna cu ansamblul Operei Nationale din Bucuresti intreprinde turnee in Germania ( Berlin, Dresda, Stuttgart, Wiesbaden), Belgia (Liege), Grecia (Thesaloniki), Bulgaria (Sofia, Vama), Cehoslovacia (Praga), Jugoslavia (Split), Rusia (Odessa).

Marele ecou al artei Mariei Slatinaru s-a implinit insa prin cariera internationala pe care, in paralel cu spectacolele din Romania, le-a sustinut in intreaga lume. Intre 1972 si 1988 a fost prezenta in Germania (Lubeck, Dusseldorf, Wiesbaden, Stuttgart, Hamburg, Berlin, Munchen, Koln, Karlsruhe, Frankfurt, Dortmund, Bremen, interpretand rolurile principale in Arabella de Strauss, Don Carlo , Nabucco, Il Trovatore, Aida, Simone Boccanegra de Verdi, Andrea Chenier de Giordano, Manon Lescaut de Puccini, Tannhauser, Lohengrin de Wagner.

Este de asemenea invitata la Zurich pentru a canta Lisa in Pikovaya Dama de Ceaikovski(1975), la Linz si Wiener Statsoper pentru Elsa din Lohengrin de Wagner, Santuzza din Cavalleria Rusticana de Mascagni si Tosca in opera omonima de Puccini (1976).

Rolul Floriei Tosca devine un veritabil port - stindard al artei Mariei Slatinaru, rol pe care marea soprana il considera cea mai semnificativa realizare interpretativa a sa. Cantat de aproape 300 de ori in spectacole sustinute in Romania ( Bucuresti, Cluj, Iasi, Timisoara), rolul i-a adus importante succese in cele mai renumite teatre ale lumii ( Frankfurt, Grand Opera de Paris, Berlin, Hamburg, Zurich, Bassel, Bruxelles, Palermo, New York Metropolitan Opera, Dallas si Montreal).

In 1977, artista reputeaza un autentic triumf cu debutul in Leonora din Fidelio de Beethoven, intr-o productie realizata de Theatre du Capitole din Tolouse, dupa care vor urma invitatii in productii apartinand multor alte scene europene, ca Viena, Berlin, Munchen, Koln, Basel, Hamburg, Nancy, Angers, Lille, Frankfurt, Dortmund, Copenhaga.

Debuteaza in La Fanciulla del West de Puccini la Teatro la Fenice din Venetia (1981), Maddalena in Andrea Chenier la Arena di Verona (1982), Il Tabarro de Puccini la Paris Grand Opera (1983) apoi la Maggio Musicale Fiorentino.
Este invitata la San Francisco Opera pentru rolul principal in La Gioconda de Ponchielli, aici cunoaste un veritabil triumf notat de presa internationala si prezentat in broadcast.
In anul 1985 revine in America pentru Cavalleria Rusticana de Mascagni la Baltimore apoi debuteaza la Metropolitan Opera din New York in rolul Tosca din opera omonima de Puccini, succes al carui ecou determina invitarea in 1986 la opera din Montreal, la Opera din Dallas cu acest mare rol verist la care se adauga ,pentru opera din San Francisco si La Forza del Destino cu rolul Leonora.

Activitatea interpretativa a Mariei Slatinaru se intregeste cu numeroase colaborari in concerte vocal-simfonice : Requiemul de Brahms, Requiemul de Faure, Requiemul de Verdi, Simfonia a VIII-a de Mahler, Simfonia a IX-a de Beethoven, Stabat Mater de Dvorak, Missa Glagolitica de Janacek.

Enumerarea partenerilor principali pe scena lirica este desigur fastuoasa si spune mult despe nivelul spectacolelor sustinute de Maria Slatinaru : Giacomo Aragall, Franco Bonisolli, Carlo Bergonzi, Giuseppe Taddei, Nicola Martinucci, Gabriel Baquier, Luis Lima, Corneliu Murgu, Carlo Cosutta, James King, Matteo Manuguerra, Vasile Moldoveanu, Juan Pons, Giorgio Zancanaro, Piero Cappuccilli, Ingwar Wixell, Luis Quilico, Theo Adam, Feruccio Tagliavini, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Ludovic Spiess, Fiorenza Cossotto, Dunya Vezovic, Nadine Denise, Astrid Varnay, Fedora Barbieri, Bruna Baglioni, Waltraud Meier, Elena Cernei, Eugenia Moldoveanu, Zenaida Pally.

Colaboreaza cu dirijori de renume : Francesco Molinari Pradelli, Alberto Erede, Nello Santi, Adam Fischer, Michel Plasson, Giuseppe Patane, Nicola Rescigno, Wolfgang Sawalisch, Carlo Felice Cilario, Gian Luigi Gelmetti, Maurizio Arena, Bruno Bartoletti, Alain Paris, Kurt Adler, Sir John Pritchard, Carol Litvin, Cornel Trailescu...

Magda Ianculescu, in memoriam...

2010-04-11T07:08:00.000-07:00

Soprana Magda Ianculescu, a urmat şcoala primară şi Liceul "Oltea Doamna" în oraşul natal, iar în 1947 s-a înscris la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Bucureşti.

Încă din ultimul an de studii, Magda Ianculescu a fost angajată la Teatrul de Operă şi Balet din Capitală, unde a debutat în rolul Rosinei din Il Barbiere di Siviglia, de Gioachino Rossini, rol ce va rămâne unul dintre succesele permanente ale carierei sale artistice.

Împreună cu artiştii lirici Dan Iordăchescu, Nicolae Herlea şi Valentin Teodorian (cu acesta din urmă a și fost căsătorită) au constituit ceea ce mai târziu melomanii vor numi "garnitura de aur a Operei Române". O voce excepţională prin amploare, timbru, o muzicalitate fină, o tehnică de cânt stăpânită la perfecţie au propulsat-o pe firmamentul artei lirice româneşti ca o nouă stea.

A cântat cu orchestre renumite în Belgia, Italia, Rusia, Franţa, Cehoslovacia, Iugoslavia etc., avînd un repertoriu divers – peste 35 de roluri principale – de la opereta vieneză, la opera contemporană românească.

A interpretat peste 50 de roluri, din care menţionăm: Iaroslava din Cneaz Igor de Borodin, Norina din Don Pasquale de Gaetano Donizetti, Donna Elvira din Don Giovanni, Blondchen din Entfuhrung aus dem Serail şi Susanna din Le Nozze di Figaro de Mozart, Manon in opera omonima de Massenet, Gilda in Rigoletto, Violetta Valery in La Traviata de Verdi, Mimi in La Boheme de Puccini sau Maresala in Der Rosenkavalier de Strauss.

A făcut numeroase înregistrări la Radio, Televiziune şi la Casa de discuri Electrecord.
Între 1969 – 1977 a fost profesor la Conservatorul de Muzică din Bucureşti, formând şi lansând multe talente ale teatrului liric românesc. A fost membră în juriile unor importante concursuri naționale.

Între 1953–1955 a fost laureată a Concursurilor internaţionale din Bucureşti, Praga şi Varşovia.

În 1962 a fost distinsă cu titlul de Artist emerit. Există o stradă care poartă numele artistei, în Albeşti, jud. Constanţa. În memoria artistei a fost înfiinţat în 1997 Concursul naţional pentru voci feminine de operă „Magda Ianculescu”, la Opera Națională din Bucureşti. În anul 2009 Premiul special la secţiunea canto a Concursului de Interpretare muzicală "Romania" de la Tokyo a purtat numele marii artiste.

Gregory Kunde, vocea perfecta pentru belcanto...

2010-04-10T07:59:00.000-07:00

Tenorul Gregory Kunde a cantat pe cele ma mari scene ale lumii fiind considerat " cel mai elegant si perfect interpret de belcanto din ultimii 25 de ani".

Colaboreaza cu mari dirijori : Richard Bonynge, Giancarlo del Monaco, Riccardo Muti, Pier Luigi Pizzi, Michel Plasson, George Pretre, Charles Dutoit, Claudio Scimone si Alberto Zedda.

Incepe studiul de canto sub indrumarea marelui tenor Alfredo Kraus si in anul 1978 debuteaza pe scena operei din Chicago.

A avut sansa sa ii aiba parteneri de scena pe Tito Gobbi, Mirella Freni, Luciano Pavarotti, Placido Domingo sau Jon Vickers fiind adesea invitat al marilor teatre americane: Toronto, Cincinnati, Huston, Detroit, Minneapolis, Columbus, San Diego, Seattle sau Washington.

Debutul european in face la opera din Nice in rolul Nadir din Les Pecheurs des Perles de Bizet.

Au urmat colaborari importante cu Opera din Paris, Opera de Bastille, Toulouse, Munich, Vienna, Rossini Opera Festival Pesaro, Athens, Montreal, Zurich, Tokyo, Verona, Teatro alla Scala, Grand Theatre du Geneve, Metropolitan Opera New York.

Este aclamat in rolul lui Arnoldo din Guglielmo Tell de Rossini, Tebaldo in I Capuletti ed I Montecchi de Bellini, Lindoro in L'Italiana in Algeri de Rossini, Julian in Louise de Charpentier, Des Grieux in Manon de Massenet, Nadir in Les Pecheurs des Perles de Bizet, Ernesto in Don Pasquale si Fernando in La Favorita de Donizetti, Elvino in La Sonnambula de Bellini, Idreno in La Semiramide de Rossini, Don Ottavio in Don Giovanni de Mozart, Don Ramiro in La Cenerentola, Rinaldo in Armida, Pirro in Ermione de Rossini si deasemenea rolul care i-a adus gloria Arturo in I Puritani de Vincenzo Bellini.

Luciana Serra, coloratura for ever...

2010-04-09T05:16:00.000-07:00

Soprana de coloratura Luciana Serra se naste la Genova si in decursul carierei sale cunoaste adevarate succese pe mari scena de opera italiene : Teatro alla Scala, Teatro Comunale di Firenze, Teatro La Fenice, San Carlo di Napoli, Opera di Roma, Filarmonico di Verona, Regio di Torino, Carlo Felice di Genova, Giuseppe Verdi di Trieste, Comunale di Bologna, Rossini Opera Festival di Pesaro, Arena di Verona, Donizetti di Bergamo, Sferisterio di Macerata, Puccini Opera Festival di Torre del Lago.
A readus in atentia criticilor si a publicului lucrari de mult crezute disparute atat din creatia lui Rossini cat si din cea a lui Donizetti fie opera comica sau seria.
In anul 1981 i se ofera titlul " Accademico della Regia Accademica di Bologna"...

Cariera sa internationala cunoaste importante productii in cele mai importante teatre de opera din lume incepand cu ovent Garden Opera House, London intr-o extraordinara punere in scena a operei Les Contes d'Hoffman de Offenbach alaturi de Placido Domingo, Ileana Cotrubas si Agnes Baltsa, apoi Wiener Staatsoper, Salzburg Festival, Staatsoper Hamburg, Metropolitan Opera din New York, Lyric Opera Chicago, San Francisco Opera, Teatro Municipal Santiago de Chile, Liceu din Barcelona, Opera de Bastille din Paris, Theatre Municipal de Lausanne, La Zarzuela din Madrid, The Athens Concert Hall, Berliner Philarmonie, Tchaikowsky Conservatory din Moscova incluzand concerte si recialuri la Bilbao, Montreal, Tokyo, Nagoya, Osaka, Singapore, Honk Kong, Seoul si Corinth, aici interpretand rolul Pamira in L'assedio di Corinto de Rossini .

Dealungul carierei colaboreaza cu mari dirijori: Claudio Abbado, Salvatore Accardo, Richard Bonynge, Sir Colin Davis, Nikolaus Harnoncourt, James Levine, Peter Maag, Georges Pretre, Giuseppe Sinopoli, Sir George Solti sau Jeffrey Tate.

Repertoriul sau include rolul Zerlina in Fra Diavolo de Auber, Amina in La Sonnambula, Elvira in I Puritani, Giulietta in I Capuletti e i Montecchi de Bellini, Lakme in opera omonima de Leo Delibes, rolul titular in opera Anna Bolena, Lucia in Lucia di Lammermoor, Adina in L'Elisir d'amore, Marie in La Fille du Regiment, Norina in Don Pasquale, Eleonora d'Este in Torquato Tasso, Principessa di Navarra in Gianni di Parigi, Giulia in L'Ajo nell'imbarazzo, Eleonora in Il furioso all'isola di San Domingo si Corilla in Le Convenienze e inconvenienze teatrali de Donizetti, Donna Elvira in Don Giovanni de Gazzaniga, Marguerite in Faust si Juliette in Romeo et Juliette de Gounod, Anna Galwari in Die Lustige Witve de Lehar, Teti in Fetonte de Jommelli, Dinorah in opera omonima de Meyerbeer, Konigin der nacht in Die Zauberflote, Contessa in Le Nozze di Figaro, Elettra in Idomeneo de Mozart, Olympia - Giulietta - Antonia - Stella in Les Contes d'Hoffmann de Offenbach, Lauretta in Gianni Schicchi si Liu in Turandot de Puccini.

Poseda o bogata paleta de roluri Rossiniene: Rosina in Il Barbiere di Siviglia, Contessa di Follevile - Madama Cortese in Il Viaggio a Reims, Contessa in Le Comte Ory, Giulia in La Scala di Seta, Berenice in L'Occasione fa il ladro, Anaide in Mose, Ninetta in La Gazza Ladra, Stabat Mater si Messe Solennele de Gioachino Rossini.

Interpreteaza rolul Rosalinde in Die Fledermaus de Strauss, Philine in Mignon de Thomas, Gilda in Rigoletto, Violetta Valery in La Traviata, Giselda in I Lombardi alla prima crociata si Alice in Falstaff de Giuseppe Verdi.

Detine o bogata colectie de inregistrari audio si video in colaborare cu Philips, EMI, Decca, Sony, Ricordi, Fonit Cetra, Bongiovanni, Nuova Era, Deutsche Grammophon, Euroarts, Hardy Classic,

Angela Gheorghiu, Diva Diva Diva...

2010-03-26T09:53:00.000-07:00

Elevă a Miei Barbu, absolvă Conservatorul din Bucureşti în anul 1990. În străinătate cântă pentru prima dată la Basel în L'Elisir d'amore de Gaetano Donizetti. Debutează în 1992 la Royal Opera House din Londra cu rolul Zerlina, în Don Giovanni, urmată de Mimì din La Boheme de Giacomo Puccini, apoi în Adina la Opera de Stat din Viena şi la Opera din Hamburg. În 1993 debutează la Metropolitan Opera în La Boheme. La Covent Garden a debutat în mult aplaudata La Traviata, dirijată de Sir Georg Solti, în 1994, spectacol pentru care, ca să poată fi transmis în direct, au fost anulate programele de la BBC. Spectacolul a fost înregistrat de casa de discuri Decca.
Interpretează rolul protagonistei în filmul "Romeo e Juliette" de Gounod, publicat de EMI Classics. În anul 2001 interpretează Floria Tosca alături de soţul ei, tenorul francez Roberto Alagna, în rolul Cavaradossi în filmul-operă Tosca de Puccini, film prezentat în afara concursului la Festivalul de Cinema de la Veneţia.

Vocea ei este considerată de către critica internaţională drept o combinaţie între vocile a doua celebre cântareţe de operă, Maria Callas şi Renata Tebaldi.
În anul 2002 participă cu spectacolul "Prom at the Palace" la celebrarea Jubileului Reginei Elisabeta II. Este premiată cu “La Medaille Vermeille de la Ville de Paris” şi devine “Officier de l’Ordre des Arts et Lettres”.
Cu compania Metropolitan Opera a cântat deja în peste 70 de reprezentaţii, dintre cântăreţele românce fiind depăşită doar de marea solistă clujeancă Stella Roman care a cântat 126 de spectacole, între anii 1941 - 1951.

Primul contract exclusiv l-a semnat cu Decca în 1995, unde a înregistrat La Traviata de la Covent Garden, L'Elisir d'amore de la Lyon, La Boheme cu Orchestra de la Scala din Milano, recitalurile Arias cu orchestra teatrului Regio din Torino, Verdi Heroines cu orchestra „Giuseppe Verdi” din Milano, My World şi Misterium cu orchestra filarmonicii din Londra.
Al doilea contract exclusiv l-a semnat cu EMI în 1998, unde a înregistrat Duets and Arias cu Roberto Alagna şi orchestra ROH Covent Garden, La Rondine de Puccini cu orchestra filarmonicii din Londra, Romeo et Juliette cu orchestra Capitol din Toulouse, Verdi per due cu Roberto Alagna şi orchestra din Berlin, Gianni Schicchi de Puccini, Werther de Massenet cu orchestra din Londra, Manon de Massenet, Il Trovatore cu orchestra filarmonicii din Londra şi Carmen cu orchestra Capitol din Toulouse. După recitatul Casta Diva au urmat Classics on a Summer's Evening, Verdi Requiem şi recitalul Live from Covent Garden din 2001, L'amico Fritz de Mascagni pentru Deutsche Grammophon impreuna cu Roberto Alagna.

Discurile sale au fost premiate în nenumărate rânduri cu premii ca: Premiul Grammy, Dyapason D'or, Choc du Monde de la Musique, Premiul Cecillia, Deutsche Schallplattenkritik, Musica e dischi, USA Critics Award, „Premio Zenatello” sau „Echo Klassik”.

Vasile Moldoveanu, o glorie a cantului romanesc

2010-03-25T12:16:00.000-07:00

Tenorul român Vasile Moldoveanu s-a născut la Constanţa în 6 octombrie 1935, a studiat canto în oraşul natal la Conservatorul Ciprian Porumbescu, sub îndrumarea lui Constantin Bădescu şi a doamnei Costescu. A debutat la Opera Naţională din Bucureşti în anul 1966, în rolul Rinuccio din Gianni Schicchi de Giacomo Puccini.
Pe parcursul primului an al carierei sale a cântat în România dar nu peste mult timp a primit angajamente ca invitat al operelor din Lüttich (Germania) Helsinki (Finlanda), La Monnaie în Bruxelles, Liceu din Barcelona, precum şi apariţii la festivalurile din Atena, Amsterdam, Dresda, Koln şi Frankfurt. În 1972 a apărut pentru prima dată la Opera de Stat din Stuttgart în rolul Edgardo din Lucia di Lammermoor, din 1976 la Opera de Stat din Munchen (Rodolfo şi Ducele de Mantua) şi la Opera de Stat din Viena (Alfredo). În 1977 a avut contracte la operele din Berlin şi Chicago iar în 1978 la opera de stat din Hamburg în rolul Don Carlo.
Debutul său la Met s-a produs în 1979 cu Pinkerton în Madama Butterfly.

La Metropolitan Opera a cântat 105 spectacole (dintre soliştii români doar Stella Roman a cântat mai mult decât el la Met) , fiind aclamat în Don Carlo (1980), Il Tabarro (1981), şi Simon Boccanegra (1984). Pe lângă aceste roluri a cântat Enrico din I Vespri Siciliani, Turiddu în Cavalleria rusticana şi Des Grieux în Manon Lescaut de Giacomo Puccini. În anul 1979 a apărut pentru prima oară la Covent Garden din Londra, unde a cântat Don Carlo.
În anii '80 şi '90 Vasile Moldoveanu a avut un program foarte încărcat în multe oraşe din Germania, cântând cu regularitate la Stuttgart. A putut fi ascultat la Zurich în 1980 în Attila, la Monte Carlo, unde locuia în acea vreme, în Lucia di Lammermoor (1982), la Teatro Regio di Parma în Don Carlo şi la Caracalla în Roma în Turandot (1986). În 1988 a cântat rolul lui Ramirez din La Fanciulla del West la opera din Nisa, Cavaradossi la Marsilia în 1990 şi Pinkerton la Roma.

Ileana Cotrubas, 26 ani de cariera...

2010-03-23T05:58:00.000-07:00

Cotrubaş s-a născut în Galaţi, crescând într-o familie cu tradiţie muzicală: tatăl, Vasile fiind tenor într-un cor de amatori. Cariera muzicală a început-o la vârsta de nouă ani, când a devenit membru al Corului de Copii al Radiodifuziunii Române. La vârsta de unsprezece ani, cânta ca solistă.
În 1952 s-a mutat la Bucureşti pentru a studia la Şcoala Specială de Muzică, şcoală pentru cei cu aptitudini speciale. Cotrubaş şi-a făcut apariţia pe scenă la Opera din Bucureşti ca Yniold din Pelléas et Mélisande de Debussy în 1964. Repertoriul ei s-a îmbogăţit cu roluri ca Oscar din Ballo in maschera, Gilda din Rigoletto şi Blondchen din Entfuhrung aus dem Serail aparând în diferite producţii din toată Europa.

În 1965 Cotrubaş a câştigat o competiţie importantă la 's Hertogenbosch, Olanda unde a câştigat premiui I la operă, lied şi oratoriu. Anul următor a câştigat o competiţie radio-televizată la München. Aceste premii, împreună cu marele succes obţinut în rolul Paminei la Bruxelles i-au adus apariţii la Opera de stat din Viena, Opera de stat din Hamburg , Opera de stat din Berlin şi Salzburger Festspiele, obţinând un contract cu opera din Frankfurt.

Anul 1969 a adus debutul în Marea Britanie, la Glyndebourne ca Mélisande, unde a cântat două stagiuni rolul principal din Calisto de Cavalli. Debutul la Royal Opera House, Covent Garden a avut loc în 1971, cu Tatiana din Evgheni Oneghin de Ceaikovski.
În anul 1970 Ileana Cotrubaş a semnat un contract pe trei ani cu Opera de Stat din Viena. În perioada petrecută la Viena, soprana a debutat în Susanna din Le nozze di Figaro, Zerlina din Don Giovanni, Violeta din Traviata, Mimi din La Boheme şi Sophie din Der Rosenkavalier. Anul 1973 i-a adus debutul american la Lyric Opera of Chicago, interpretând rolul Mimi in La Boheme de Puccini.

Pentru Ileana Cotrubaş un succes de răsunet internaţional a venit pe 7 ianuarie 1975 când a fost chemată în ultimul minut la Scala din Milano pentru a o înlocui pe Mirella Freni în Mimi din La Boheme de Giacomo Puccini. Cotrubaş a zburat cu avionul din Kent unde locuia, reuşind să ajungă la spectacol cu doar un sfert de oră înaintea ridicării cortinei. Interpretarea sa a fost primită cu entuziasm de către critici şi spectatori deopotrivă.

Cotrubaş a debutat la Metropolitan Opera din New York pe 23 martie 1977 în Mimi, avându-i ca parteneri pe José Carreras şi Renata Scotto. La Metropolitan Opera, Cotrubaş a cântat cinci roluri: Mimi în La Boheme de Giacomo Puccini, Violeta în La Traviata de Giuseppe Verdi (spectacolul din 28 martie 1981, alături de Placido Domingo şi Cornell MacNeil fiind televizat), Gilda în Rigoletto (spectacol televizat pe 7 noiembrie 1977, alături de Plácido Domingo), Ilia în Idomeneo de Mozart (în premiera Operei Metropolitan), Tatiana în Evgheni Oneghin de Ceaikovski şi Mihaela în Carmen de Georges Bizet, rol pe care l-a cântat în ultima sa apariţie într-un spectacol de operă la Metropolitan din 26 martie 1987.
La Metropolitan a avut 50 de apariţii; a cântat în a doua gală a centenarului Operei Metropolitan pe 22 octombrie 1983 şi la aniversarea a 25 de ani de carieră la Metropolitan a celebrului dirijor şi mai apoi director al Metropolitanului James Levine, pe 27 aprilie 1996 (aceasta fiind şi ultima ei apariţie pe celebra scenă newyorkeză).

Soprana română este bine cunoscută pentru exigenţa sa profesională manifestată atât în relaţia cu regizorii cât şi faţă de colegi. În câteva ocazii - Evgheni Oneghin la Viena în 1973 sau Don Pasquale la Metroplolitan în 1980 - Ileana Cotrubaş a părăsit fără ezitare producţia când nu a fost de acord cu viziunea regizorilor.
Ileana Cotrubaş s-a retras de pe scenă în anul 1990, însă a continuat să predea, ţinând cursuri de măiestrie şi sfătuind tineri promiţători ca Angela Gheorghiu.

Virginia Zeani la piu grande Violetta Valery...

2010-03-22T01:50:00.000-07:00

Virginia Zeani, numele la naştere, Virginia Zehan (n. 21 octombrie 1925 în Solovăstru, jud. Mureş), este o cântăreaţă de operă, una din cele mai prestigioase soprane lirice din anii '50 şi '60 ai secolului XX, timp de 25 de ani "prima donna assoluta" a teatrului de Operă din Roma, cântând împreună cu cei mai renumiţi tenori, de la Beniamino Gigli şi Ferruccio Tagliavini până la Luciano Pavarotti şi Plácido Domingo. Virginia Zeani este numele său artistic italienizat.

După ce începuse să studieze literatura şi filozofia la Universitatea din Bucureşti, ia lecţii de canto cu Lucia Anghel, continuând apoi cu celebra soprană şi pedagogă Lydia Lipkowska. La 19 ani îşi termină studiile formale în Italia cu tenorul Aureliano Pertile, solistul preferat al lui Arturo Toscanini.

Graţie acestei baze excelente de educaţie muzicală şi tehnicei vocale superioare, Virginia Zeani a reuşit să menţină un standard de prim rang de-a lungul celor 30 de ani de carieră internaţională, interpretând peste 60 de roluri diferite. Debutul său a avut loc în 1948 cu un răsunător succes pe scena Teatrului Comunal de Operă din Bologna în rolul Violettei din opera "La Traviata" de Giuseppe Verdi, rol cu care urma să se afirme pe marile scene ale lumii, inclusiv Metropolitan Opera din New York, Teatrul Bolşoi din Moscova sau Covent Garden din Londra, rol interpretat de peste 648 de ori.

Printre alte roluri din prima perioadă a carierei sale se numără şi Mimi din La Boheme de Giacomo Puccini, Margareta din Faust de Charles Gounod şi rolul titular din Manon de Jules Massenet, pe care l-a cântat alături de celebrul Beniamino Gigli. Opere de Gioachino Rossini, Vincenzo Bellini şi Gaetano Donizetti (Maria di Rohan, Lucia di Lammermoor, L'Elisir d'Amore, I Puritani), arii şi opere celebre în care a cântat prin toată Europa i-au stabilit o reputaţie de necontestat în repertoriul de "Bel Canto".

În 1955, Virginia Zeani debutează la Opera din Roma unde apare în numeroase roluri, fiind apreciată în termenii cei mai înalţi. Două producţii importante au fost montate acolo special pentru ea: Alzira de Verdi şi "Otello" de Rossini, opere care nu fuseseră încă reluate în secolul XX. Unul din marile sale triumfuri a fost interpretarea rolului Desdemonei, triumf repetat când, împreună cu ansamblul Operei din Roma, apare pe scena Operei din Berlin şi la Metropolitan Opera House din New York.

În 1956 este invitată la Teatro alla Scala din Milano, unde apare într-o producţie nouă a operei "Giulio Cesare" de Haendel, alături de basul Nicola Rossi-Lemeni, cu care se va căsători un an mai târziu, mezzosoprana Giulietta Simionato şi tenorul Franco Corelli. În anul următor cântă rolul "Blanche de la Force", creat special pentru ea de compozitorul Francis Poulenc în premiera mondială a operei "Dialogues des Carmélites".

Datorită maturităţii şi excelentei calităţi a tehnicii sale vocale, Virginia Zeani a evoluat de la soprana de coloratură, la soprană lirică şi la soprană dramatică, ceea ce i-a permis să-şi lărgească treptat repertoriul cu rolurile de bază din operele "Don Carlo" Aida şi "Otello" de Verdi, rolul Tatianei din "Eugen Oneghin" de Ceaikovski şi chia două roluri wagneriene, Senta din "Der Fliegende Hollander" şi Elsa din "Lohengrin".

De-a lungul întregii sale cariere, Virginia Zeani a fost călduros omagiată pentru calităţile sale excepţionale de dinamism teatral, vitalitate şi sensibilitate. Vocea sa demonstrează o mare flexibilitate, emisă cu o remarcabilă competenţă tehnică, extinsă de la notele calde din piept până la înaltele acute. Zeani cântă cu o impecabilă frazare, cu intensitate şi convingere dramatică.

Virginia Zeani a înregistrat pe discuri mai multe albume selective şi versiuni complete ale operelor "La Traviata" de Verdi şi "Tosca" de Puccini. Multe din performanţele sale au rămas gravate pe "Legendary Recordings". Virginia Zeani este din 1991 profesoară de canto (Distinguished Professor) la Indiana University, School of Music, din Bloomington, Indiana. Una din cele mai bune eleve ale ei este soprana Angela Brown, care - în anul 2004 - a debutat cu mult succes pe scena Operei Metropolitan din New York în rolul titular din opera "Aida" de Verdi.

Silvia Voinea, o voce de neuitat...

2010-03-21T03:08:00.000-07:00

Soprana de coloratura Silvia Voinea absolva cursurile conservatorului de muzica " Ciprian Porumbescu" din Bucuresti la clasa mult regretatei Magda Ianculescu.

In anul 1968 se perfectioneaza in repertoriul Mozartian la Weimar in Germania sub indrumarea profesorului Walter Ludwig.

Incepe o cariera extraordinara odata cu debutul sau pe scena operei din Bucuresti in anul 1968 devenind la scurt timp Prim Solista a acestuia.

Timp de 15 ani, este invitata permanent la Opera Comica si la Staatsoper din Berlin.

Deasemenea la Semperoper din Dresda (5 ani) apoi timp de 3 ani la Teatrul Regal din Liege, 4 ani la Klagenfurt in Germania.

Participa la 13 festivaluri internationale in mai multe editii in recital sau spectacole de opera : Pamplona, Besancon, Berlin, Madrid, Sofia, Salonic, Leipzig, Aix les Bains, Copenhaga, Bucuresti, Scopje, Ramatuelle si Almeria.

Participa la crearea a doua filme de opera " Les folies D'Offenbach" unde interpreteaza rolul Olimpia din " Les Contes d'Hoffmann", o coproductie franco - germana in regia lui Jerome Savary si rolul titular in opera Lucia di Lammermoor de Donizetti, o productie TVR Romania in regia Ceciliei Popescu.

Interpreteaza peste 37 de roluri printre care enumeram rolul titular in opera Lakme de Leo Delibes, Lucia di Lammermoor in opera omonima de Donizetti, Gilda in Rigoletto de Verdi, Konigin der nacht in Die Zauberflote de Mozart, Olimpia in Les Contes d'Hoffmann de Offenbach, Norina in Don Pasquale de Donizetti, Violetta Valery in La Traviata de Verdi, Rosina in Il Barbiere di Siviglia de Rossini, cele doua roluri feminine Blondchen si Konstanze in Der Entfuhrung aus dem Serail de Mozart, Rosalinde si Adele in Die Fledermaus de Strauss, Susanna in Le nozze di Figaro , Zerlina in Don Giovanni si Despina in Cosi fan tutte de Mozart, Juliette in Romeo et Juliette de Gounod, Melisande in Pelleas et Melisande de Claude Debussy, Zerbinette in Ariadne auf Naxos si Sofie in Der Rosenkavalier de Strauss, Ofelia in Hamlet de Ambroise Thomas, Clorinda in La Cenerentola de Rossini, Nedda in I Pagliacci de Leoncavallo, Musetta in La Boheme de Puccini si multe altele.

A interpretat aceste mari roluri in compania unor mari artisti precum: Peter Schreier, Theo Adam, Alain Vanzo, Albert Voli, Nicolae Herlea, David Ohanesian, Elena Cernei, Dan Iordachescu, Ion Buzea, Ionel Pantea, Eduard Tumageanian, Carl Nurmela, Jose Todaro, Kurt Moll. A colaborat cu mari dirijori: Kurt Mazur, Zimmerman, Kegel, Roger Rossel, Peter Paul Fucks, Miltiade Caridis, Cornel Trailescu, Cristian Mandeal, Horia Andreescu, Kenisiro Kobaiasi.

5 piese instrumentale din repertoriul national si international in premiera absoluta au fost aranjate muzical special pentru vocea Silvei Voinea : Csardas de Monti, Tarantella de Czernei, Amintiri de Drdla, Ciocarlia si Hora Staccato. (Victor Dumanescu si Dinicu Bobescu).

Exceleaza si in repertoriul vocal - simfonic abordand Cecillien Messe de Gounod la Berlin, Carmina Burana de Carl Orff la Dresda, Stabat Mater de Pergolesi la Ramatuelle sau Oratoriul de Pasti de Paul Constantinescu sub bagheta lui Cristian Mandeal la Bucuresti.

In anul 1997 a fost nominalizata in "Bicentenarul Donizetti" cu rolul Luciei printre cele 24 de interprete ale secolului XX cu cele mai bune inregistrari ale acestui rol din 1928 pana in prezent - in Opera International de la Paris, de catre Sergio Segalini.

In anul 2000 este nominalizata drept Femeia Anului de A.B.I.- United States of America.

In anul 2001 Sustine teza de Doctorat si obtine titlul de " Doctor in Muzica", cu calificativul " Magna cum Laude" fiind dealtfel in prezent si o desavarsita maestra de canto la Universitatea de Muzica din Bucuresti .

Elena Mosuc, the Romanian Nightingale

2010-03-19T04:05:00.000-07:00

Elena Moşuc s-a născut la Iaşi, a făcut studii muzicale în oraşul natal, mai întâi la Şcoala Populară de Artă, apoi la Conservatorul “George Enescu". Înainte de terminarea studiilor universitare, i s-a dat ocazia binemeritată de a apărea pe scena Operei ieşene în roluri complexe şi solicitante precum Konigin de nacht, Lucia, Gilda şi Violetta.

În 1990 (anul în care a fost admisă la Conservator), ea a câştigat Premiul I la exigentul concurs muzical internaţional ARD organizat la München, iar în anul următor a triumfat şi în competiţia de la Monte Carlo.
La începutul carierei, Elena Moşuc a fost foarte ataşată Operei din Zürich, unde şi-a dat întreaga măsură a talentului şi a dăruirii către scenă în roluri diverse, de la Konigin der nacht, Konstanze, Donna Anna, Lucia di Lammermoor, Linda di Chamounix, Gilda, Elvira, Violetta Valéry, Luisa Miller, Sophie, Zerbinetta, până la Aminta/Timidia, Musetta, Antonida, Micaëla, Olympia, Antonia ori Giulietta, sub conducerea muzicală a unor personalităţi de primă mărime precum Nikolaus Harnoncourt, Franz Welser-Moest, Christoph von Dohnányi, Placido Domingo, Vladimir Fedoseyev, Ralf Weikert, Adam Fischer, Marc Minkowski, Marco Armiliato, Paolo Carignani, Michel Plasson, Patrick Fournillier, Nello Santi, Marcello Viotti.

Elena Moşuc a fost invitată să cânte pe unele dintre cele mai faimoase scene de operă europene (München, Dresda, Hamburg, Berlin, Viena, Luxemburg, Paris, Amsterdam), dar şi din Japonia şi China. Totodată, a apărut constant în concerte lirice, sub bagheta unor dirijori ca Sir Colin Davis, David Zinman, Michael Gielen, Fabio Luisi, Bruno Campanella, Bertrand de Billy, Daniel Oren, Stefan Soltesz, Leopold Hager. De asemenea, a continuat să dea concerte şi să apară în spectacole de operă organizate în România.

În ultimii ani, Elena Moşuc s-a dovedit a fi o soprană de excepţie, una dintre cele mai versatile şi mai expresive din lume. Prestaţii de senzaţie în rolul Konigin der nacht din Die Zauberflote de Mozart la Amsterdam, Berlin, Londra, Paris, Roma, Tokio şi Shanghai au fost urmate de succese răsunătoare la Opera Bavareză de Stat din München cu rolurile titulare din Lucia di Lammermoor, La Traviata, Die Entfuhrung aus dem Serail.

La Teatrul Aalto din Essen, ea şi-a cucerit publicul cu interpretarea absolut memorabilă a eroinelor cu aură tragică din Luisa Miller şi I Puritani. Debutul în rolurile Gilda şi Violetta în spaţiul magic al celebrei Arene din Verona a fost salutat cu mare entuziasm şi de spectatori, şi de critica de specialitate, obţinând premiul pentru cel mai triumfător debut în 2001 pe imensa scenă italiană.

Alte angajamente remarcabile care s-au soldat cu succese de proporţii i-au fost oferite de Deutsche Oper din Berlin (unde a interpretat toate cele patru roluri feminine principale din Les Contes D'Hoffmann - Olympia, Antonia, Giulietta şi Stella - , Konigin der Nacht, Violetta) Opera de Stat din Berlin (Zerbinetta, Konigin der nacht), Il Teatro Filarmonico din Verona (Donna Anna din Don Giovanni şi Violetta din La Traviata), miticul Teatro La Fenice (Violetta).

Printre triumfurile recente ale Elenei Moşuc se numără câteva debuturi considerate excepţionale: Marguerite (Faust), Amina (La Sonnambula), Liù (Turandot) şi Maria Stuarda – la Zürich şi la Opera de Stat din Berlin. De asemenea, a înregistrat succese senzaţionale cu evoluţii fascinante în La Traviata (sub conducerea regizorală a legendarului Franco Zeffirelli, New Israeli Opera), Lucia di Lammermoor la Thessaloniki (regia: Renata Scotto) si Théâtre Capitole din Toulouse, în rolurile Elvira (Opera de Stat din Viena), Micaela in Carmen de Bizet(Arena din Verona), Gilda (Teatro Regio di Parma, Opera de Stat din Viena, Opera Bavareză de Stat München, Teatro Verdi Trieste, Zerbinetta şi Konigin der nacht(în noi montări la Opera din Zürich).

În mod cu totul special se cuvine să fie evidenţiat debutul său strălucitor, încununat de un succes de mari proporţii în rolul Violetta Valéry, la pretenţiosul şi faimosul Teatro alla Scala din Milano.
În agenda Elenei Moşuc sunt programate noi spectacole la Opera de Stat din Hamburg (cele patru roluri feminine din Les Contes d’Hoffmann), Genova (Anna Bolena), Tokio (Don Giovanni şi La Traviata), Bologna (I Puritani).
În stagiunea 2007-2008, a fost invitată să interpreteze rolurile Liù, Lucia, Gilda, Mimì (Zürich) şi Violetta Valéry (la Zürich şi la Opera de Stat din Viena).

În discografia Elenei Moşuc se regăsesc albumele solo Au jardin de mon Coeur, Mozart Portrait şi Notre Amour (cu partituri mai puţin cunoscute, inspirate din folclorul muzical românesc), dar şi CD-uri precum Stabat Mater de Gualberto Brunetti (prima înregistrare mondială), With Compliments (arii din Händel, cu Orchestra de Cameră din Zürich). Cele mai noi discuri sunt înregistrările integrale Schön ist die Welt (de Léhar) şi Die Zauberflote.
Elena Moşuc este prezentă şi într-o serie de DVD-uri, printre care La Bohème (Musetta), Rigoletto (Gilda – alături de Leo Nucci). În pregătire se află înregistrări cu Ariadne auf Naxos (Zerbinetta) şi Die Zauberflote(Konigin der nacht).
Printre numeroasele apariţii la televiziune ale Elenei Moşuc, se distinge participarea ei la luxurianta gală centenară FIFA din 2004 desfăşurată sub bagheta lui Valery Gergiev, care a fost difuzată live în peste 120 de ţări din întreaga lume, precum şi la cea din 2006 sub bagheta lui Vladimir Fedoseyev. În sfîrşit, dar deloc în cele din urmă, trebuie amintită prima ei prestaţie într-un film de televiziune – The Genius of Mozart, realizat de BBC.

Lucia Popp, trandafirul de argint...

2010-02-16T08:07:00.000-08:00

Lucia Popp incepe cariera lirica la varsta de 23 de ani la opera din Bratislava interpretand rolul Konigin der nacht in Die Zauberflote de Mozart. In anul 1963 maestrul Herbert Von Karajan o asculta si imediat ii ofera un contract la Staatsoper din Viena. Prima sa aparitie pe aceasta scena a fost atat de fulminanta incat teatrul i-a oferit un contract pe 3 ani.
Tot in 1963 a fost recomandata Festivalului de la Salzburg acolo unde avea sa il intalneasca pe Otto Klemper alaturi de care avea sa inregistreze Die Zauberflote de Mozart, inregistrare aparuta in anul 1964.
Debuteaza la Covent Garden din Londra in 1966 interpretand rolul Oscar din Un Ballo in maschera de Verdi. In 1967 debuteaza la Metropolitan Opera din New York tot in rolul Konigin der nacht din Die Zauberflote de Mozart, rol pe care avea sa il cante aici timp de 3 stagiuni (1966 - 1967, 1969 - 1970, 1980 - 1981). Publicul milanez avea sa o descopere la Teatro alla Scala in rolul Sophie din opera Der Rosenkavalier de Richard Strauss sub bagheta lui Carlos Kleiber. In 1983 interpreteaza pentru prima oara rolul principal in opera Arabella de Strauss sub bagheta lui Wolfgang Sawallisch. A creat un imens succes in prima sa aparitie in rolul Marschallin in Der Rosenkavalier de Strauss (1985) si in rolul contesei din Capriccio la Salzburg in anul 1987. Se dedica rolurilor lirice mozartiene, Zerlina in Don Giovanni, Susanna in Le Nozze di Figaro, Despina in Cosi fan Tutte, Pamina in Die Zauberflote, Ilia in Idomeneo si Servilla in La Clemenza di Tito).
Colaboreaza cu mari dirijori : Leonard Bernstein, Lorin Maazel, Neville Marriner, Charles Mackerras, Rafael Kubelik, Bernard Haitink si Georg Solti.
Filarmonica din Viena i-a decernat Trandafirul de Argint , onorificenta de care aceasta a fost foarte mandra.
Lucia Popp era cu siguranta in plenitudinea carierei atunci cand din nefericire avea sa treaca in nefiinta in anul 1994.

Maria Callas - La Divina pentru eternitate...

2010-02-10T11:22:00.000-08:00

Maria Callas, provenind dintr-o familie de greci imigraţi în Statele Unite ale Americii, Gheorghiou Kalogheropoulos şi Evangelia Dimitriades, se naşte în New York la 2 decembrie 1923. În 1929, tatăl îşi schimbă numele în Georges Callas şi deschide o farmacie în cartierul Manhattan din New York. În copilărie, la vârsta de cinci ani, Maria Callas este lovită de un automobil şi rămâne în stare de comă timp de 22 de zile. Accidentul nu se soldează cu urmări, Maria Callas se dezvoltă normal şi, având înclinaţii pentru muzică, începe să ia lecţii de pian. În 1937, părinţii se despart şi mama se întoarce împreună cu fiica sa în Grecia. În anul următor, Maria este admisă în Conservatorul din Atena şi studiază mai departe pianul cu Maria Trivella. În acelaşi timp ia şi lecţii de canto iar în 1939 interpretează în cadrul unui spectacol pentru studenţi rolul lui Santuzza din "Cavalleria Rusticana" de Pietro Mascagni, obţinând Primul Premiu al Conservatorului. Începe astfel cariera de cântăreaţă lirică a Mariei Callas, care va avea o traiectorie fulminantă. Între 1942 şi 1945 interpretează diferite roluri pe scena Teatrului Regal de Operă din Atena în operele "Il Mercante di Venezia" de Mario Castelnuovo-Tedesco, "Fidelio" de Ludwig van Beethoven, "Der Bettelstudent" de Carl Millöcker şi "Tosca" de Giacomo Puccini. În 1945 se întoarce la New York, unde obţine o audiţie la "Metropolitan Opera Theater", soldată însă cu un insucces. Continuă să studieze pentru a-şi perfecţiona tehnica vocală şi, în fine, prin intermediul cunoscutului impresar teatral Eddie Bagarozy, este angajată să cânte la Opera din Chicago, unde în ianuarie 1947 debutează în rolul principal din "Turandot" de Puccini, fără a înregistra un succes remarcabil.

Revine în Italia la 27 iunie 1947, fiind însoţită de faimosul bas Nicola Rossi-Lemeni, prin intermediul căruia vine în contact cu Giovanni Zanatello, director artistic al Arenei din Verona, care tocmai era în căutare de interpreţi pentru stagiunea 1947. Zanatello este fascinat de vocea Mariei Callas şi îi încredinţează rolul principal în opera "La Gioconda" de Ponchielli. În Verona cunoaşte pe Giovanni Battista Meneghini, industriaş bogat şi mare amator de muzică, cu care se va căsători la 21 aprilie 1949, deşi îi separă o diferenţă de vârstă de 37 de ani. Meneghini preia şi rolul de agent teatral, asigurându-i contactul cu cele mai importante teatre de operă din Italia.

În 1948 apare pentru prima dată în rolul titular din opera "Norma" de Vincenzo Bellini pe scena teatrului din Florenţa, cu un succes deosebit. În repertoriul său memorabil, creaţia sa din opera "Norma" va deveni un punct de reper pentru stilul Mariei Callas, interpretarea celebrei arii Casta Diva rămânând neegalată până astăzi. În decembrie 1951 inaugurează stagiunea lirică la "Teatro alla Scala" din Milano cu opera "I Vespri Sicilliani" de Verdi, un adevărat triumf marcat de aplauze nesfârşite şi de strigăte de "bis". Urmează turnee în Italia (Verona, Veneţia, Roma) şi la Chicago, "Metropolitan Opera" din New York, "Covent Garden" din Londra cu operele "Lucia di Lammermoor" de Donizetti, "Aida", "Il Trovatore" şi "La Traviata" de Verdi, "Norma" de Bellini şi altele. Celebrul şef de orchestră, Arturo Toscanini, este cucerit de vocea ei şi vrea să-i încredinţeze rolul titular în "Macbeth" de Verdi, dar opera nu a fost înclusă în programul "Scalei". Viaţa Mariei Callas se împarte între diverse reprezentaţii, călătorii şi relaţii sentimantale, uneori furtunoase, cu regizorul Luchino Visconti, directorul de scenă Franco Zeffirelli, tenorul Giuseppe di Stefano.

În anul 1959, este invitată de bogatul armator grec Aristotele Onassis la o croazieră pe yacht-ul său "Christina", împreună cu personalităţi de frunte din protipendada internaţională. Callas se desparte de Meneghini şi devine amanta oficială a lui Onassis. A fost o pasiune "destructivă şi violentă", cum a fost definită de ea însăşi. Onassis, gelos, o ţine departe de activitatea artistică. La insistenţele lui Zefirelli, reapare pe scenă în 1964 cu "Tosca" la "Covent Garden" (Londra) şi apoi cu "Norma" la Paris, dar vocea sa se resimte după anii de inactivitate. Înregistrează încă un succes triumfal în 1965 cu "Tosca" la New York, după care urmează declinul. La Roma este silită să întrerupă un spectacol cu "Norma" după actul al II-lea, o reprezentaţie la Londra cu "Tosca" va fi ultima sa apariţe într-un spectacol de operă. Viaţa sa privată nu este mai bună. Onassis o părăseşte pentru a se căsători cu Jaqueline Kennedy, văduva preşedintelui american John F. Kennedy asasinat la Dallas. În 1973 mai întreprinde un turneu mondial de concerte împreună cu tenorul Giuseppe di Stefano, care se termină în 1974 la Sapporo în Japonia. Este ultima sa apariţie în public. Maria Callas nu mai este decât umbra aceleia care făcea să delireze publicul, nu mai are simţul scenic, nu mai caracterizează personajele, vocea sa care încânta cu timbrul, extensiunea vocală, culoarea şi vitalitatea plină de vibraţie nu mai este decât o palidă amintire a performanţelor din trecut. Se retrage la Paris, trăieşte în singurătate aproape uitată de lume. Moare la 16 septembrie 1977 în vârstă de 55 de ani, în circumstanţe nu tocmai clare. Piatra de mormânt de la cimitirul "Père Lachaise" aminteşte de cine a fost Maria Callas. Pentru posteritate au rămas înregistrările pe discuri cu vocea sa, care a dat viaţă într-un mod neegalat atâtor personaje tragice şi nefericite.

Sherill Milnes, exceptionalul bariton verdian...

2010-02-09T11:34:00.000-08:00

Nascut la 10 ianuarie 1935 in statul Illinois, baritonul de origine americana avea sa devina unul dintre cei mai importanti baritoni verdieni ai secolului ramanand in istorie prin faimoasele sale interpretari in acest repertoriu.
Pregatirea sa muzicala a fost cat se poate de consistenta, acesta studiind pian, viola, vioara, clarinet si tuba.
Primele sale lectii de canto le ia de la faimoasa soprana de coloratura Rosa Ponselle care ii deschide drumul spre marea cariera.
Sherill Milnes debuteaza alaturi de compania de opera de la Boston in teatrul Boris Goldovsky interpretand rolul lui Masetto in Don Giovanni de Mozart. In anul 1961 debuteaza la opera din Baltimore in rolul Gerard din Andreea Chenier de Umberto Giordano.
In anul 1965 interpreteaza rolul Valentin in Faust de Gounod la New York City Opera, rol ce ii va aduce adevarate satisfactii si care il va purta catre Metropolitan Opera in 1965.
In 1964 are loc primul sau debut european interpretand rolul lui Figaro in Il Barbiere di Siviglia de Rossini la Teatro Nuovo din Milano. Tot aici interpreteaza rolul lui Miller in Luisa Miller de Giuseppe Verdi, inceputul marelui repertoriu verdian fiind deschis pentru el La Traviata, Il Trovatore, Aida, Macbeth, Un Ballo in maschera, Don Carlo, Rigoletto, Attila, Giovanna d'Arco, I Vespri Siciliani, La forza del destino, Otello.
Abordeaza deasemenea si repertoriul puccinian, La Boheme, Tosca, La Fanciulla del West.

Elena Obraztsova, definitia perfecta a vocii de mezzosoprana

2010-02-07T04:26:00.000-08:00

Elena Obraztsova nascuta la Leningrad pe 7 iulie 1939, ramane chiar si astazi un nume de referinta in lirica mondiala, o mezzosoprana de o cuceritoare muzicalitate, timbricitate si dramatism, lucru din ce in ce mai rar intalnit in zilele noastre.
Absolventa a Connservatorului din Leningrad, in anul 1963 este invitata sa interpreteze rolul principal in opera Boris Godunov la Balshoi Theater in Moscova, rol ce i-a deschis portile marilor teatre de opera din europa si america.
In Decembrie 1977 deschide cel de-al 200-lea sezon la Teatro alla Scala din Milano interpretand rolul Eboli in Don Carlo de Giuseppe Verdi sub bagheta lui Claudio Abbado. In anul 1978 interpreteaza rolul Carmen in opera lui Bizet alaturi de Placido Domingo intr-o punere in scena a lui Franco Zeffirelli, productie ce avea sa fie inregistrata si lansata pe vhs. Colaborarea cu marele Zeffirelli continua in Cavalleria Rusticana de Mascagni , Elena Obrastzova interpretand rolul Santuzza , inregistrarea cu acest film avand loc in anul 1982.
Abordeaza in decursul carierei o paleta impresionanta de roluri in operele : Adriana Lecouvreur de Cilea, Il Trovatore de Verdi alaturi de Luciano Pavarotti si Joan Sutherland, Werther de Massenet, Amneris in Aida de Verdi la Metropolitan Opera din New York, debut ce avea sa fie descris ca (" one of the great Met debuts in recent history"), Dalila in Samson et Dalila de Saint-Saens tot la Metropolitan Opera, Ulrica in Un Ballo in maschera de Verdi si Adalgisa in Norma de Bellini.

Piero Cappuccilli, un bariton de legenda...

2010-02-07T03:59:00.000-08:00

Piero Cappuccilli, nascut la 9 noiembrie 1926, bariton italian asociat mereu repertoriului verdian mai ales in Macbeth si Simone Boccanegra, recunsocut pentru extraordinara maniera in care putea controla respiratia si acel legato al frazei. Aceste calitati l-au facut sa devina unul dintre cei mai de seama baritoni ai celei de-a doua jumatate a secolului 20.
Debutul sau a avut loc in anul 1957 la Teatro Nuovo din Milano interpretand rolul lui Tonio din I Pagliacci de Leoncavallo. In anul 1960 debuteaza la Metropolitan Opera din New York in rolul Giorgio Germont din La Traviata de Verdi ceea ce avea sa fie singurul rol interpretat pe aceasta mare scena.
Piero Cappuccilli si-a desfasurat cariera artistica cel mai mult in europa, debutand astfel la Teatro alla Scala din Milano in anul 1964 interpretand rolul lui Enrico din Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti , urmeaza Royal Opera House Covent Garden din Londra in La Traviata de Verdi (1964), apoi Opera mare din Paris in anul 1978 in rolul Amonasro din Aida de Verdi .Colaboreaza cu cei mai mari dirijori printre care Herbert von Karajan, Gianandreea Gavazzeni, Claudio Abbado, Carlos Kleiber) si devine unul dintre cei mai importanti interpreti ai repertoriului italian.
A lasat un tezaur publicului meloman atat prin interpretarile sale cat si printr-o discografie de invidiat: Lucia di Lammermoor de Donizetti prima inregistrata cu Maria Callas in 1959 apoi cu Beverly Sills in 1970, Rigoletto de Verdi alaturi de Ileana Cotrubas si Placido Domingo, Beatrice di Tenda de Bellini impreuna cu Mariana Nicolesco si Stefania Toczyska, Macbeth de Verdi alaturi de Shirley Verrett si Simone Boccanegra sub bagheta lui Claudio Abbado alaturi de Mirella Freni si Nicolai Ghiaurov.

Renata Tebaldi, vocea unui inger...

2010-02-07T03:33:00.000-08:00

Renata Ersilia Clotilde Tebaldi nascuta la 1 februarie 1922 la Pesaro ,cântăreaţă italiană de operă, soprană lirică, a cărei voce a fost caracterizată de dirijorul Arturo Toscanini drept voce d'angelo ("voce de înger").
După lecţii de canto cu maeştrii Brancucci şi Campogalliani la conservatorul din Parma, continuă studiile muzicale cu Carmen Melis la liceul "Rossini" din Pesaro. Debutul scenic are loc în 1944 la teatrul muzical din Rovigo în rolul Elenei din opera Mefisofele de Arrigo Boito. În 1946, după sfârşitul războiului, participă la concertul de redeschidere a stagiunii la "Teatro alla Scala" din Milano. În 1948 apare pe scena Operei din Roma şi la festivalurile de operă de la "Arena di Verona". Repertoriul sopranei se îmbogăţeşte cu rolul Floriei Tosca din opera Tosca de Puccini, rolul Violettei din La Traviata şi Desdemonei din Otello de Verdi continuand pe acest repertoriu in Il Trovatore, La Forza del destino, Aida, Don Carlo şi multe altele. După cucerirea scenelor italiene şi în special al temutului teatru "San Carlo" din Napoli, Renata Tebaldi debutează la "Covent Garden" din Londra în 1950. Debutul american se produce tot în 1950 la San Francisco, după care "Metropolitan Opera" din New York o programează în mod constant între 1955 şi 1973, ţinând afişul neîntrerupt timp de 18 ani intruchipand cu desavarstita maestrie roluri ca Desdemona in Otello de Verdi alaturi de Mario del Monaco, Adriana in Adriana Lecouvreur de Cilea, Mimi in La Boheme, Cio Cio San in Madama Butterfly, Tosca in opera cu acelasi nume, Minnie in La Fanciulla del West de Puccini, deasemenea in repertoriul verdian culminand cu Simone Boccanegra, Falstaff, La Traviata. . În 1958 cântă la "Staatsoper" din Viena, iar între 1975-1976 întreprinde mai multe turnee în Uniunea Sovietică.
În decursul carierei sale, Renata Tebaldi a colaborat cu dirijori diferiţi, printre care nu au lipsit renumiţii Carlo Maria Giulini, Arturo Toscanini, Georg Solti, Herbert von Karajan. În 1976 îşi încheie cariera artistică cu o serată de concert la "Teatro alla Scala" din Milano. Renata Tebaldi a încetat din viaţă la 19 decembrie 2004 în casa sa din San Marino, la vârsta de 82 de ani.
Vocea Renatei Tebaldi o plasează în domeniul sopranelor lirico-spinto, cu registru acut strălucitor şi penetrant, opus caracterului profund dramatic al vocei contemporanei şi rivalei ei, Maria Callas. Măiestria artistei a constat în frazarea imperială, în limpidatea sunetului, în suveranitatea accentelor. Pornită de la vocalitatea romantică verdiană, Renata Tebaldi a avut un maximum de eficienţă artistică în operele perioadei post-romantice şi veriste, în special în creaţiile lui Giacomo Puccini.

Ludovic Spiess, in memoriam...

2010-02-07T02:57:00.000-08:00

Născut la Cluj într-o familie de oameni modeşti, fără educaţie muzicală, tânărul Spiess a descoperit marea muzică târziu, la 18 ani, într-o sală de concert din Braşov. Pe atunci avea meseria de gravor în metal.

Studiile le-a început la Cluj, cu Vasile Corpaci şi Ion Mărgineanu, după care pleacă la Bucureşti, unde continuă studiile cu profesorul Gheorghe Paşcu. Se căsătoreşte foarte devreme cu pianista Gerda Zach. După o scurtă perioadă petrecută la Ansamblul Armatei şi debutul la Teatrul Muzical din Braşov, în toamna anului 1962 devine solist al Teatrului de Operetă din Bucureşti (1962 - 1964), unde cântă în Lăsaţi-mă să cânt şi Lysistrata de Gherase Dendrino, Voievodul ţiganilor de Johann Strauss şi Ţara surâsului de Lehar. Spiess şi-a continuat studiile la Bucureşti cu celebrul bariton Petre Ştefănescu Goangă, în 1964 ajungând solist al Operei Române (1964 - 1988).

Urmează pentru el perioada marilor reuşite internaţionale : Marele Premiu la Toulouse (1964), Marele Premiu şi alte două premii de interpretare la Rio de Janeiro (1965), Premiul I la Hertogenbosch (1966) şi o bursă de studii la Milano pentru un an. Între timp debutează la Opera Română în Rigoletto, la Opera Română din Cluj şi la Toulouse în Samson şi Dalila. La Milano studiază cu renumitul profesor Antonio Narducci. Urmează contracte la operele din Stuttgart, Wiesbaden, Munchen, Koln, San Francisco, Los Angeles, Buenos Aires şi Verona, fiind apreciat peste tot. La Salzburg atrage atenţia marelui dirijor Herbert von Karajan, cu care va realiza rolul Dimitri din Boris Godunov de Musorgski.

În 1970 apare la Foro Italico din Roma într-un concert-spectacol, cu dirijorul american Leonard Bernstein, sub a cărui baghetă va interpreta apoi la Viena, Der Rosenkavalier de Richard Strauss. La 32 de ani debutează la Scala, în rolul său favorit - Calaf. La Metropolitan Opera din New York cântă in cinci reprezentaţii ale operelor Trovatore, Fidelio şi Pagliacci. Cântă Ballo in maschera la Buenos Aires, Tosca la San Francisco, Fidelio la Bicentenarul Beethoven de la Bonn, La Boheme şi Tosca la Munchen, Il Trovatore şi Ballo in maschera la Napoli, Aida la Roma, Il Trovatore, alături de Montserrat Caballé la Teatrul Antic din Orange, unde realizează primul film de televiziune şi Aida la Covent Garden din Londra, împreună cu Leontyne Price. Până în anul 1981 Spiess adaugă la repertoriul său câteva partituri vocal-simfonice de referinţă : Cântecul pământului de Mahler, Requiemul de Verdi, Missa Solemnis de Beethoven şi Ioana pe rug de Honegger.

Ludovic Spiess a cântat alături de nume mari precum: Brigit Nilsson, Martina Arroyo, Nicolai Ghiaurov, Christa Ludwig, Gwyneth Jones, Katia Ricciarelli, Virginia Zeani, Peter Schreier, Mario Sereni, Cesare Siepi, Sena Juriac, Dietrich Fischer-Dieskau...colaborând cu dirijori precum: Leonard Bernstein, Herbert von Karajan, Karl Bohm, Roberto Benzi, Giuseppe Patane, Alberto Erede, Otto Klemperer, Kurt Adler, Nello Santi, Wolfgang Sawalisch, Francesco Molinari-Pradelli, Josef Krips, Rafael Kubelik, Gianandrea Gavazzeni, Boris Haitink, Michel Plasson sau Ricardo Muti.

Arta Florescu, artista si maestra desavarsita...

2010-02-06T10:30:00.000-08:00

Născută la 10 martie 1921, la Bucureşti, Arta Florescu a urmat Conservatorul din Bucureşti (1939–1942), unde i-a avut profesori pe Elena Saghin (canto), Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii), Mihail Jora (armonie, contrapunct), Mihail Vulpescu (operă). „S-a perfecţionat la Bucureşti (1942–1950) cu Maria Neri (canto) şi Lidia Lipkovska (repertoriu de operă), la Geneva (1946) cu Anna Maria Guglielmetti (canto), la Viena (1947) cu prof. Kurt Nasor (canto), Balzer (corepetiţie pian) şi Josef Krips (repertoriu). A debutat la Radio Bucureşti (20 martie 1939) într-un recital vocal, acompaniată de pianistul Nicolae Rădulescu, în program figurând lieduri de Duparc, Schumann şi Al-fred Alessandrescu, apoi în alt recital public la Ateneul Român din Bucureşti (1941) cu pagini de Hugo Wolf, Duparc, Chausson, Richard Strauss, Joseph Marx, Reynaldo Hahn, Stravinski, Enescu, la pian fiind Nicolae Rădulescu. Au urmat debuturile în oratoriu („Stabat Mater” de Giovanni Clari, sub bagheta lui Ionel Perlea, Ateneul Român, 29 martie 1942) şi în operă „(Lucia di Lammermoor” de Donizetti, la Opera Română, sub conducerea lui Jean Bobescu, 5 decembrie 1942). Solistă la Societatea Corală „România” din Bucureşti (1937–1942), solistă (1942–1945) şi prim-solistă (1945–1968) la Opera Română din Bucureşti, conferenţiar (1950–1954), profesoară (1955–1986), profesoară atestată (1965) şi şef de catedră de canto (1963–1985) la Conservatorul din Bucureşti, profesoară la Opera din Istanbul, Turcia (1976).

A continuat să apară în recitaluri (Tokio, 1970) şi spectacole extraordinare (Rio de Janeiro, 1967). Repertoriul său lirico-dramatic a cuprins „Lucia di Lammermoor”, „Die Entfuhrung aus dem Serail”, „Le nozze di Figaro”, „Don Giovanni”, „Ifigenia in Aulida” (Gluck), „Wilhelm Tell”, „Il Trovatore”, „La Traviata”, „Aida”, „Rigoletto”, „La Forza del destino”, „Don Carlo”, „Otello” (Verdi), „I Pagliacci”, „Manon”, „Louise”, „Der Freischütz”, „Faust”, „Lohengrin”, „Maeştrii cântăreţi din Nürnberg”, „La Boheme”, „Madama Buterffly”, „Tosca”, „Turandot”, „Mefistofele”, „Der Rosenkavalier”.

A cântat pe scenele Teatrului Balşoi din Moscova, Staatsoper din Berlin, Theâtre Royal de La Monnaie din Bruxelles, Teatrul Municipal din Rio de Janeiro, Staatsoper din Leipzig şi din Dresda, Theâtre des Champs Elysees din Paris, Wiener Staatsoper, Teatrul Capitole din Toulouse, Teatrul Academic „Kirov ”din Sankt-Petersburg etc. A colaborat în spectacole şi concerte cu dirijorii Hermann Abendroth, Ferenc Fricsay, Rudolf Kempe, Borislav Klobucar, Richard Krauss, Louis Fourestier, Karl Etti, Glauco Curiei, Tomaso Benitende-Neglia, Roger Gayral, Paul Jasmin, Erzi Semkov, Komor Vilmos, Romeo Raicev, Santiago Guerra, cu soliştii Patricia Johnson, Helge Roswaenge, Anton Dermota, Irina Arhipova, Nikola Nikolov, Gabriel Baquier, Albert Lance, Regina Sarfaty, Biserka Cvejic, Salvatore Pumov, Josip Gostic, Dimităr Uzunov, GastoneLimarilli, Maurice Maievsky, Aklo Protti, Pavel Lisiţian, Ernest Blanc, Germain Ghislain, Tony Blankenheim, Gyorgy Losonczy, Wily Domgraf-Fassbender, Kim Borg, Giovanni Foiani, Ivan Petrov, Gyorgy Melis, Uia Iosifov, Jambor Laszlo, Ivan Dimov, Krystina Jamroz ş.a. A întreprins turnee artistice în Franţa, Japonia, Austria, Ungaria, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Italia, Anglia, Bulgaria, China, Brazilia, Germania, Belgia, Israel, Iugoslavia, Elveţia, Albania, Turcia. Cântăreaţă cu largi disponibilităţi vocale în toate genurile şi formele muzicale, nu a cunoscut graniţe între creaţia clasică şi contemporană, între muzica universală şi muzica românească, între operă şi operetă, între lied şi oratoriu. Dispunând de un fizic excepţional, de o inteligenţă scenică particulară, de o probitate profesională exemplară.

A realizat eroine de neuitat în teatrul liric românesc (Mareşala din „Der Rosenkavalier”, Desdemona din „Otello”, Margareta din „Faust”, Nedda din „I Pagliacci”, Musetta din „La Boheme”, Violeta din „La Traviata”, Contesa din „Le nozze di Figaro”, Tosca, Cio-Cio-San din „Madama Butterfly).” – Viorel Cosma, „Interpreţi din România”, lexicon, vol. I, Bucureşti, Editura Galaxia,1996.

În 7 iulie 1998, luând cuvânt în Camera Deputaţilor, Eugenia Moldoveanu spunea despre Arta Florescu: „A fost nu numai cea mai mare artistă a generaţiei sale, generaţia de aur, şi vă reamintesc câţiva dintre acei mari artişti: Petre Ştefănescu-Goangă, Dinu Bădescu, Valentina Creţoiu, Şerban Tassian.Doamna Arta, aşa cum i-am spus întotdeauna, Doamna a fost însemnată de destin de la naştere, purtând acest nume, care a predestinat-o, acest nume care a devenit simbolul unei importante părţi a culturii româneşti – arta lirică."

Nicolae Herlea, un bariton de legenda!

2010-02-06T09:46:00.000-08:00

Baritonul Nicolae Herlea s-a născut la Bucureşti, la 28 august 1927, afirmându-se ca interpret de operă de notorietate internaţională.

A studiat la Conservatorul din Bucureşti cu profesorul Costescu-Duca. Mai târziu a participat la Roma, la cursuri de specializare la Academia di Santa Cecilia, cu maestrul Giorgio Favaretto.

A debutat în 1951 pe scena Operei Naţionale din Bucureşti cu rolul Silvio din spectacolul I Pagliacci şi a rămas angajat, ca prim-bariton al acestei scene.

Tot în 1951 a câştigat Premiul întâi la concursurile internaţionale de la Geneva, Praga şi Bruxelles. Aceste mari succese au fost urmate de apariţia sa pe cele mai mari scene ale lumii: a cântat la Scala din Milano, la Opera Naţională din Praga, la Teatrul Balşoi din Moscova şi Opera Naţională din Berlin. În perioada 1964-1967 a fost membru al Operei Metropolitan din New York. De asemenea a avut apariţii şi pe scenele americane din Boston, Cleveland, Detroit etc.

Repertoriul său bogat cuprinde roluri de seamă din creaţia universală; a fost Figaro în Il Barbiere di Siviglia de Rossini (rol pe care l-a interpretat de aproximativ 550 de ori), lordul Ashton în Lucia di Lammermoor de Donizetti, Rigoletto în Rigoletto de Verdi, Escamillo în Carmen de Bizet, Oneghin în Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Igor în Cneaz Igor de Borodin, Scarpia în Tosca de Puccini. Vocea sa, caldă, egală pe întregul ambitus, exprimă cu naturaleţe şi avânt o întinsă gamă de sentimente. Calităţile sale vocale sunt susţinute de un autentic talent actoricesc.

A cântat în compania multor artişti consacraţi ai operei, printre care se numără: Montserrat Caballé, Mario Del Monaco, Franco Corelli, Placido Domingo, Joan Sutherland, Giuseppe Di Stefano, Nicolai Ghiaurov, Nicolai Ghiuselev , Giulietta Simionatto, James McCracken, Carlo Bergonzi, Fiorenza Cosotto, Nicolai Gedda, Luigi Alva, Ivan Petrov.

. Dintre multele premii şi distincţii naţionale şi internaţionale:

Medalia de Aur şi Marele Premiu la Festivalul Primăverii de la Praga în 1954
Laureat al Concursului Internaţional de Canto de la Geneva în 1955
Medalia de Aur şi Marele Premiu la Concursul de Canto de la Verviers în 1957
Titlul de "Artist al Poporului" primit în 1962
Medalia de Aur "Giuseppe Verdi" în 1963 (Milano)
Cheia oraşului Detroit
Premiul de stat în 1964
Ordinul Cultural de Merit în 1968
Ordinul Muncii în 1974
Ordinul "Tudor Vladimirescu" în 1981
Ordinul "Steaua României" acordat în anul 2000

Eugenia Moldoveanu

2010-02-06T08:45:00.000-08:00

Eugenia Moldoveanu a copilărit la Azuga. De la vârsta de 7 ani studiază pianul cu Aurel Bobescu, cel mai mare dintre fraţii Bobescu. Între anii 1963-1968 a studiat canto la Conservatorul de Muzică "C. Porumbescu" din Bucuresti cu Arta Florescu iar la clasa de operă l-a avut ca profesor pe Hero Lupescu. În anul 1968 câştigă premiul I la concursul de la Sofia cu La Traviata de Giuseppe Verdi. Imediat este angajată la Opera Naţională din Bucuresti unde debutează în rolul Donna Anna din Don Giovanni de Mozart. În anul 1970 câştigă premiul I la Concursurile Internaţionale "G. Enescu" din Bucureşti şi la Toulouse în Franţa. În anul 1973 obţine marele premiu la concursul Madama Butterfly din Tokyo, premiu pe care îl primeşte de la Maria Callas, preşedinta juriului. Apoi începe o frumoasă carieră, ce o poartă pe toate marile scene ale lumii.

Printre scenele pe care a cântat se numără Metropolitan Opera din New York, Scala din Milano, Opera din Hamburg, Covent Garden din Londra, Arenele din Verona, Teatro Colon din Buenos Aires, Opera de Stat din Viena; alături de artişti precum Placido Domingo, Jose Carreras, Carlo Bergonzi, Alfredo Kraus, Renato Bruson, Giuseppe Taddei, Ruggiero Raimondi, Katia Ricciarelli, Nicolai Ghiaurov, sub baghetele unor dirijori ca Riccardo Muti, Claudio Abbado, Giusepe Patane, George Pretre sau Wolfgang Savallish. În repertoriul ei s-au regăsit titluri de operă ca: Don Giovanni, Idomeneo, Die Zauberflote, Le nozze di Figaro, La Traviata, Luisa Miller, Simone Boccanegra, Ernani, Otello, La Boheme, Madama Butterfly, Turandot, Gianni Schicchi, Manon Lescaut, Der Freischutz, Carmen, Manon, Năpasta, Oedip; iar din repertoriul vocal-simfonic: Simfonia a IX de Beethoven, Recviemul de Verdi, Brahms, Mozart, "Stabat Mater" de Dvorak, "Missa Solemnis" de Beethoven.

S-a retras de pe scenă la vârsta de 49 de ani. A predat canto la Universitatea naţională de muzică din Bucureşti. A fost secretar de stat la Ministerul Culturii (1968-1990), director general al Operei Române (1993-1995) .

Mirella Freni 50 de ani de cariera

2010-02-05T09:00:00.000-08:00

Mirella Freni, nascuta pe 27 februarie 1935 la Modena cucereste lumea operei prin prospetimea vocii, frazare si stiinta abordarii repertoriale. Debuteaza in anul 1955 la varsta de 19 ani in rolul Michaela din Carmen de Bizet.
Castiga concursul de la Teatro Regio din Torino in 1958 interpretand aria lui Mimi din La Boheme de Pucini, rol ce avea sa ii stea alaturi pe toata intreaga cariera. In sezonul 1959-1960 debuteaza in acest rol la Netherlands Opera si astfel porneste pe un drum extraordinar interpretand rolul Adinei in L'Elisir d'amore de Donizetti in regia lui Franco Zefirelli la Glydenbourne unde a cantat deasemenea si rolurile mozartiene Susanna in Le Nozze di Figaro si Zerlina in Don Giovanni in sezonul 1960 - 1962.
Debuteaza la Covent Garden din Londra in 1961 intruchipand rolul Nannetta in Falstaff de Verdi, urmeaza Teatro alla Scala in 1963 intr-un spectacol regizat de Franco Zefirelli sub bagheta lui Herbert von Karajan aceasta devenind una dintre artistele preferate ale dirijorului alaturi de care avea sa cante in atatea productii , concerte si recitaluri. In 1965 Mirella Freni debuteaza la Metropolitan Opera din New York in rolul Mimi din La Boheme urmat fiind de Liu din Turandot de Puccini, apoi Marguerite in Faust de Gounod. Alaturi de Flaviano Labo debuteaza la Philadelphia Lyric Opera in La Boheme de Puccini in 1966.
Incepand cu anii 1970 si pana in 1980, Mirella Freni abordeaza repertoriul verdian si cel puccinian devenind o notabila Elisabetta in Don Carlo in productia semnata de John Dexter, Desdemona in Otello alaturi de John Vickers, Amelia in Simone Boccanegra, Elvira in Ernani sub bagheta lui Riccardo Muti in regia lui Luca Ronconi la Teatro alla Scala, Leonora in La Forza del destino si rolul titular din opera Aida de Giuseppe Verdi.
Ne amintim cu precadere creatiile acesteia in Madama Butterfly, Tosca, Manon Lescaut, Il Trittico de Giacomo Puccini.
O marturie a geniului Mirellei Freni in repertoriul puccinian ramane filmarea operei Madama Butterfly alaturi de Placido Domingo in regia lui Jean-Pierre Ponnelle sub bagheta lui Herbert von Karajan, deasemenea in repertoriul mozartian dovada fiind filmul cu opera Le nozze di Figaro in regia lui Jean-Pierre Ponnelle avand ca parteneri pe Kiri Te Kanawa si Hermann Prey.
In anul 1981 devine sotia lui Nicolai Ghiaurov, celebrul bas rus, faimos la acea perioada. Impreuna cu el pun bazele unui centru cultural la Vignola " Centro Universale del Belcanto" unde sustin numeroase cursuri de masterclass, lucru care continua si astazi.
Mirella Freni a publicat o carte intitulata " Mio Caro Teatro" in 1990. I se decerneaza ordinul Cavaliere della Gran Croce della Reppublica Italiana in acel an si deasemenea Legion D'Honneur in Franta martie 1993.
Incepand cu anul 1990 Mirella Freni abordeaza rpertoriul verist adaugand marelui sau repertoriu roluri ca Adriana in Adriana Lecouvreur de Cilea pe care il interpreteaza la Milano, Paris, Barcelona si New York, apoi Fedora de Giordano la Milano, Torino, Londra, Barcelona, New York si Zurich.
In 1998 interpreteaza in Catania rolul Madame Sans-Gene in opera omonima de Giordano.
Abordeaza si repertoriul rusesc fiind o exceptionala Tatiana in Evgheni Oneghin de Tchaikovsky, Lisa in The Queen of Spades si Ioanna in Orlenskaya Deva, rol pe care l-a cantat la 70 de ani.
In 2005 a fost sarbatorita la Metropolitan Opera din New York pentru cea de-a 40-a aniversare pe scena americana a debutului sau si in acelasi timp cei 50 de ani de cariera pe scena, la pupitrul orchestrei s-a aflat maestrul James Levine.
Cariera sopranei s-a incheiat exact cand a implinit 70 de ani, spunand adio publicului in rolul Ioanna in opera Orleanskaya Deva la Washington National Opera pe 11 aprilie 2005.

Alfredo Kraus to remember...

2010-02-05T06:22:00.000-08:00

Alfredo Kraus s-a nascut in Las Palmas de Gran Canaria in Insulele Canare ale Spaniei. A patruns in lumea muzicii inca de la varsta de 4 ani, cand a luat lectii de pian iar apoi la 8 ani avea sa cante in corul scolii.
In 1956 Alfredo Kraus isi incepe cariera operistica debutand in rolul Ducelui de Mantua din Rigoletto de Verdi, la opera din Cairo, rol ce avea sa ii devina de referinta in cariera sa.
In 1958 interpreteaza rolul lui Alfredo Germont in La Traviata de Verdi la Teatro Sao Carlos din Lisabona alaturi de celebra Maria Callas, productie stelara ce avea sa fie mai tarziu inregistrata si pe cd.
Debutul la opera regala din Londra Covent Garden il face in anul 1959 in rolul lui Edgardo din Lucia di Lammermoor de Donizetti iar la Teatro alla Scala din Milano debuteaza in rolul Elvino din La Sonnambula de Bellini (1960).
In anul 1962 debuteaza in America la Lyric Opera din Chicago si la Metropolitan Opera in 1966 interpretand rolul Ducelui de Mantua in Rigoletto de Verdi, rol cu care si-a incheiat si aparitia la Metropolitan in 1994. Repertoriul lui Alfredo Kraus include Lucrezia Borgia, La fille des regiment, Linda di Chamounix si Don Pasquale de Donizetti, Romeo et Juliette, Les contes d'Hoffmann, Faust, Lakme, Manon, Werther, La jolie fille de Perth, Les pecheurs de perles, La muette de Portici and many more.
Alfredo Kraus a excelat in rourile de tenore di grazia (cum l-au numit italienii) in Werther, Faust, Don Ottavio (Don Giovanni), Nemorino si Arturo.
Sansa extraordinara pe care a avuto Alfredo Kraus asa cum declara chiar el intr-un interviu, a fost ca a avut o maestra extraordinara cu care a studiat la Milano, Mercedes Llopart, deasemenea maestra a unor mari nume ca Anna Moffo, Fiorenza Cossotto, Ivo Vinco, Renata Scotto sau Elena Souliotis.
Alfredo Kraus a cantat in cele mai importante teatre de opera din lume incepand cu Teatro Colon din Buenos Aires, Teatro Municipal de Caracas, Teatro Municipal de Santiago, Chile, Rio de Janeiro, Grand Theatre del Liceu din Barcelona, Teatro alla Scala , Metropolitan din New York , Royal Opera House Covent Garden, Hamburg Staatsoper , Frankfurt , Wiener Staatsoper, Dresden Semperoper, acestea sunt numai cateva dintr-o lista impresionanta a marelui tenor.
Pierderea sotiei lui Alfredo Kraus in 1997 l-a determinat pe acesta sa nu isi mai doreasca sa apara pe scena timp de opt luni. Alfredo Kraus declara intr-un interviu pentru BBC " I don't have the will for singing but i must do it, because, in a sense, it is a sign that i have overcome the tragedy. Singing is a form of admitting that i'm alive"...
Kraus se stinge din viata in data de 10 septembrie 1999 la Madrid la varsta de 71 de ani.

Edita Gruberova

2010-02-05T02:16:00.000-08:00

Nascuta la Bratislava pe 23 decembrie 1946, soprana de origine slovaca este in momentul de fata una dintre cele mai aclamate soprane de coloratura din lume. Poseda o extraordinara interpretare dramatica, tehnica si acute puternice, care au facut ca ea sa fie perfecta pentru rolul reginei noptii din Die Zauberflote de Mozart in primii ani de cariera.
Debuteaza in 1968 la Bratislava in rolul Rosinei din Il Barbiere di Siviglia de Rossini si castiga concursul de la Tolosa unde este aleasa ca solista la teatrul Banska Bystrica, avand sa interpreteze acest rol pana la sfarsitul anilor 1970.
In 1974 debuteaza la Glydenbourne si in 1977 la Metropolitan Opera din New York in rolul reginei noptii din Die Zauberflote de Mozart.
Tot in 1977 debuteaza la Festivalul de la Salzburg in rolul lui Tebaldo din Don Carlos de Verdi sub bagheta lui Herbert Von Karajan. In 1981 alaturi de Luciano Pavarotti apare in filmul lui Jean Pierre Ponnelle - Rigoletto de Verdi.
In 1984 debuteaza la Royal Opera House Covent Garden in rolul Giulietta din I Capuletti ed I Montecchi de Bellini, deasemenea inregistrata la EMI sub bagheta lui Riccardo Muti.
Alte roluri in care Edita Gruberova a stralucit in cariera au fost Zerbinetta in Ariadne auf Naxos de Strauss, Violetta Valery in La Traviata de Verdi, Lucia in Lucia di Lammermoor de Donizetti, Manon din opera cu acelasi nume de Massenet, Oscar in Un Ballo in maschera de Verdi.
In 1978 interpreteaza rolul Donna Anna la Teatro ala Scala din Milano, apoi rolul Marie din La Fille des Regiment de Donizetti, Semiramide din opera omonima de Rossini la Opera din Zurich, in 1990 rolul Elisabetta in Roberto Devereux de Donizetti la Viener Staatsoper.
In ultimii ani a debutat in roluri mult mai dramatice cum ar fi cel al Normei din opera omonima de Bellini, Lucrezia Borgia, Maria Stuarda, Anna Bolena de Donizetti.
50 de ani de cariera dedicata cantului fac, ca Edita Gruberova sa se numere printre cele mai longevive artiste alaturi de Mirella Freni (50 ani de cariera), Renata Scoto (50 ) si lista continua.